duminică, 15 august 2021

Marius Chivu -"Trei sãptãmâni în Himalaya"

"Mergi ore în sir fãrã sã vorbesti, dar si fãrã sã te gândesti la ceva anume. Esti doar atent unde pui piciorul, deasupra ta se ridicã stâncile colturoase, iar si mai sus de ele muntii, undeva jos, în stânga, râul ondulat îsi rostogoleste apele si bolovanii precum mãselele unui Sfarmã-Piatrã, iar tu mergi, pui un picior înaintea altuia, urci trepte de bolovani, sari rãdãcini de copaci împinse afarã de solul pietros, treci prin sate cu case si oameni desprinsi din cãrti vechi, mergi si transpiri toate gândurile ce-ti prisosesc... De-aia nici nu vorbesti, de-aia nici nu mai ai ce sã gândesti, mergi si te eliberezi, devii gol, usor si tot mai tãcut. Urci muntele coborând în tine."

"Nu mai mergi, drumul te (con)duce, picioarele îl urmeazã, cãrarea, poteca, drumeagul te duc într-un ritm care nu mai e al tãu, esti doar o vietate umblãtoare aflatã la cheremul naturii. Uneori, ca si cum te-ai trezi dintr-o vrajã, iesi din ritm, te rupi din miscare si, dupã ce-ti recapeti echilibrul, te asezi pe o stâncã sau pe un covoras de muschi si-ti tragi sufletul (când îti tragi sufletul e cel mai bine). Dacã umbli prin umbrã cauti o stâncã încinsã de soare, când te-ai încãlzit peste mãsurã te lungesti pe iarba de sub coroana unui copac si tot acest perpetuu balans între energii, aceastã îmblânzire, mângâiere a trupului poate pãrea o satisfactie mãruntã, dar ea se rãfrânge tocmai în suflet. Drumul acesta trece prin suflet. Drumul acesta trece prin sufletul tuturor strãinilor cu care te întâlnesti si în ochii cãrora te rãsfrângi la rându-ti la fel de strãin. Oameni din toatã lumea, fiecare cu povestile lui nespuse. Si tu printre ei. Pasi, trupuri, povesti si cel mai aproape cer sub care ai fost vreodatã..."

"De altfel, multi trekkeri au telefoane mobile si tot felul de gadgeturi si device-uri. [...] In afarã de aparatul foto, eu nu mi-am luat nimic, nici mãcar un ceas de mânã. Sunt foarte relaxat fãrã Internet, fãrã mobil, televizor si mp3 player, cãci acesta mi se pare a fi cu adevãrat spiritul cãlãtoriei: sã pleci fãrã device-uri de (pe)trecut timpul si sã te bucuri la maximum de plãcerea de a hoinãri rupt de propriul context cultural si, mai ales, de tirania de a fi mereu disponibil, reperabil, comunicativ & comunicabil. Orice cãlãtorie este o formã de odihnã, meditatie si asteptare. Sã pleci de-acasã înseamnã sã-ti asumi absenta din mijlocul alor tãi, înseamnã sã ai curajul de a fi uitat o vreme de ceilalti si de a te pune la dispozitia necunoscutului. În momentul în care cãlãtoresti, dar din când în când postezi pe blog sau pe FB vorbe si imagini ale drumului tãu, ajungi, de fapt, sã faci cãlãtoria în perspectiva postãrii online. Pleci de acasã pentru a fi si mai mult în atentia celorlalti. Live Trekking Show. Devii sclavul mediului tehnologic situat fiind în mediul natural."