Charlotte & Peter Fiell -"The Story of Design"

 

David Camus, Nick Abdzis -"The Cigar That Fell In Love With A Pipe"

 

Gheorghi Gospodinov -"Fizica tristetii"

 

"În Bulgaria nu există Dumnezeu, bunico, i-am trântit-o eu când am ajuns la ea și am văzut-o cum schimbă uleiul candelei de pe perete. Bunica și-a făcut repede cruce, fără s-o vadă nimeni. Cred că s-ar fi rățoit la mine din cauza acestor cuvinte, dar l-a zărit pe tata în ușă și a punctat: Păi, ce mai există în Bulgaria, nici boia nu-i, nici ulei nu-i. Numai ea putea să adune laolaltă deficitul fizic și metafizic al țării. Dumnezeu, boia, ulei. 

Citea Biblia pe ascuns, o învelise într-un ziar ca să nu se vadă. Citea la întâmplare, urmărea rândurile cu arătătorul strâmbat de artrită și își mișca buzele. Așa am învățat toată Apocalipsa în șoaptă, în după-amiezile târzii ale copilăriei, sub trâmbițele slabe ale Ierihonului -muștele ce bâzâiau prin cameră. 

Bunica știa că nu trebuie să vorbească în fața lumii despre asta, ca să-l protejeze pe tata, care putea să aibă neplăceri. Tata știa că nu trebuie să vorbească despre alte lucruri și se închidea cu radioul în cameră, ca să nu-mi strice viața (așa spunea mama). Eu știam că nu trebuie să vorbesc despre nimic din ce auzeam acasă, ca să nu vină milițianul și să le strice lor viața. Un lung șir de secrete și minciuni care ne făceau să fim o familie normală. Ca toate celelalte. Cea mai mare poantă a conspirației asta era – să fii ca ceilalți."

"Mama fasolei avea un corp verde și două boabe de fasole în loc de ochi. Ne era foarte frică de ea. Nu intrați în fasole, striga bunica dacă ne vedea în grădină, că vă urmărește Mama Fasolei. Nu am apucat să o vedem, dar aveam asta în minte și ocoleam de departe aracii de fasole. Însă în vie locuia Mama Viței-de-vie și își păzea și ea copiii. De aceea nu îndrăzneam să călcăm în picioare răsadurile și să culegem struguri la nesfârșit. 

O dată bunica ne-a văzut cum comitem un adevărat genocid asupra unui mușuroi de furnici roșii care traversau dalele din fața casei, și atunci am auzit pentru prima dată de Mama Furnicilor, mare și cu clești uite-așa de ascuțiți. 

Toate aveau câte o mamă, doar noi, nu. Noi aveam bunici."

"Să scriu, să scriu, să scriu, să notez și păstrez, să fiu ca o arcă a lui Noe, nu eu, ci cartea asta. Doar cartea este veșnică, doar coperțile ei vor pluti la suprafață, doar creaturile dinăuntru, dintre coperți, unde e forfotă mare, vor supraviețui. Și când vor vedea un pământ nou, vor fi roditoare și se vor înmulți. 

Și cele scrise se vor umple de sânge și vor renaște într-un mod desăvârșit. Și „leul” se va transforma în leu, și „calul” va necheza ca un cal, „cioara” își va lua zborul din foaie cu un croncănit urât... Și Minotaurul va ieși la lumină."

"Dacă deschideți ziarul european pe care-l citiți la ultimele pagini, acolo, pe harta cu prognoza meteo, veți găsi un loc gol – între Istanbul, Viena și Budapesta."

Ruxandra Ivancescu, Ana Popescu -"111 romane celebre intr-o singura carte"