marți, 19 iulie 2022

Paul Auster -"Palatul lunii"

 

"Mă luptam să-mi controlez furia, dar îmi amintesc cel puțin un episod în care am mârâit atât de fioros către un băiețel, încât a izbucnit în plâns. In general însă am reușit să privesc aceste umilințe ca pe o parte firească a vieții pe care o duceam. In clipele de exaltare, le interpretam ca pe niște trepte ale inițierii spirituale, ca pe niște obstacole care-mi fuseseră aruncate în cale pentru a-mi testa credința în mine însumi. Dacă reușeam să le înfrâng, aveam să ating un prag superior al conștiinței de sine. In clipele mai puțin optimiste, mă priveam dintr-o perspectivă politică, sperând să-mi justific condiția ca fiind o sfidare adusă stilului de viață american. Eram un instrument de sabotaj, îmi spuneam, o piesă stricată a mașinăriei naționale, un inadaptat a cărui misiune era să încurce treburile statului. Nimeni nu se putea uita la mine fără să simtă rușine, milă sau furie. Eram dovada vie că sistemul eșuase, că superiorul tărâm binecuvântat al îmbuibării se ducea de râpă." 

"Viețile noastre sunt hotărâte de contingențe de tot felul [...] In fiecare zi ne lovim de tot felul de șocuri și accidente, încercând să ne păstrăm echilibrul. Acum doi ani, din motive atât personale, cât și filozofice, am decis să renunț la luptă. Nu fiindcă aș fi vrut să mă omor -să nu credeți asta, ci gândindu-mă că, odată ce mă voi lăsa în seama haosului acestei lumi, ea îmi va revela, poate o armonie secretă, o formă sau un tipar care mă va ajuta să mă pătrund pe mine însumi. Important era să iau lucrurile ca atare, să mă las purtat de curgerea eternă a lumii. Nu spun că am reușit să fac asta. De fapt, am eșuat lamentabil. Dar eșecul nu anulează îndrăzneala încercării. Deși am fost la un pas de moarte, cred că astfel am devenit o ființă mai bună."

"In noaptea dinaintea plecării, Byrne și cu mine am stat treji, tot vorbind. Mi-a arătat echipamentul de explorator și țin minte că eram atât de entuziasmat, încât totul îmi părea să rezoneze într-un fel nou, nemaiîntalnit. Byrne mi-a spus că nu-ți poți afla cu precizie poziția pe pământ fără să ai ca reper un punct de pe cer. Ceva în legătură cu triangulația, cu tehnica de măsurare, nu mai țin minte detaliile. Esențialul însă nu mi-a mai ieșit niciodată din minte. Un om nu-și poate afla locul pe pământ dacă nu știe unde e luna sau o stea anume. Astronomia are întâietate. Hărțile de teren îi urmează. Exact opusul a cum te-ai aștepta. Dacă te gândești suficient la asta, îți întoarce creierii pe dos. Aici nu există decât în raport cu acolo, nu invers. Există asta doar pentru că există aia. Dacă nu privești sus, nu vei ști niciodată ce e jos. [...] Ne descoperim doar privind la ceea ce nu suntem. Nu-ți poți înfinge picioarele în pământ până când nu ai atins cerul."