marți, 19 iulie 2022

Paul Auster -"Palatul lunii"

 

"Ma luptam sa-mi controlez furia, dar imi amintesc cel putin un episod in care am marait atat de fioros catre un baietel, incat a izbucnit in plans. In general insa am reusit sa privesc aceste umilinte ca pe o parte fireasca a vietii pe care o duceam. In clipele de exaltare, le interpretam ca pe niste trepte ale initierii spirituale, ca pe niste obstacole care-mi fusesera aruncate in cale pentru a-mi testa credinta in mine insumi. Daca reuseam sa le infrang, aveam sa ating un prag superior al constiintei de sine. In clipele mai putin optimiste, ma priveam dintr-o perspectiva politica, sperand sa-mi justific conditia ca fiind o sfidare adusa stilului de viata american. Eram un instrument de sabotaj, imi spuneam, o piesa stricata a masinariei nationale, un inadaptat a carui misiune era sa incurce treburile statului. Nimeni nu se putea uita la mine fara sa simta rusine, mila sau furie. Eram dovada vie ca sistemul esuase, ca superiorul taram binecuvantat al imbuibarii se ducea de rapa." 

"Vietile noastre sunt hotarate de contingente de tot felul [...] In fiecare zi ne lovim de tot felul de socuri si accidente, incercand sa ne pastram echilibrul. Acum doi ani, din motive atat personale, cat si filozofice, am decis sa renunt la lupta. Nu fiindca as fi vrut sa ma omor -sa nu credeti asta, ci gandindu-ma ca, odata ce ma voi lasa in seama haosului acestei lumi, ea imi va revela, poate o armonie secreta, o forma sau un tipar care ma va ajuta sa ma patrund pe mine insumi. Important era sa iau lucrurile ca atare, sa ma las purtat de curgerea eterna a lumii. Nu spun ca am reusit sa fac asta. De fapt, am esuat lamentabil. Dar esecul nu anuleaza indrazneala incercarii. Desi am fost la un pas de moarte, cred ca astfel am devenit o fiinta mai buna."

"In noaptea dinaintea plecarii, Byrne si cu mine am stat treji, tot vorbind. Mi-a aratat echipamentul de explorator si tin minte ca eram atat de entuziasmat, incat totul imi parea sa rezoneze intr-un fel nou, nemaiintalnit. Byrne mi-a spus ca nu-ti poti afla cu precizie pozitia pe pamant fara sa ai ca reper un punct de pe cer. Ceva in legatura cu triangulatia, cu tehnica de masurare, nu mai tin minte detaliile. Esentialul insa nu mi-a mai iesit niciodata din minte. Un om nu-si poate afla locul pe pamant daca nu stie unde e luna sau o stea anume. Astronomia are intaietate. Hartile de teren ii urmeaza. Exact opusul a cum te-ai astepta. Daca te gandesti suficient la asta, iti intoarce creierii pe dos. Aici nu exista decat in raport cu acolo, nu invers. Exista asta doar pentru ca exista aia. Daca nu privesti sus, nu vei sti niciodata ce e jos. [...] Ne descoperim doar privind la ceea ce nu suntem. Nu-ti poti infinge picioarele in pamant pana cand nu ai atins cerul."