Tash Aw -"Harta lumii nevazute"

In Indonezia anilor '64, orfanul Adam, amnezic faţã de propriul trecut, îşi cautã tatãl adoptiv, un artist indoneziano-olandez care alesese sã rãmânã aici dupã independenţã, sãltat într-o noapte de soldaţi, pe fundalul unei ţãri care se afundã într-un rãzboi civil. Astfel, pe de o parte, romanul este despre colonialism şi post-colonialism, despre cât de complicatã este formarea unei naţiuni din haosul care urmeazã obţinerii libertãţii.

"Stergerea memoriei, doar parţialã, se întâlneşte oriunde, la nivelul unui popor, în culturã, în toate alea. Noi, asiaticii, suntem mari meşteri la asta. Dacã o secetã ori un cutremur fac sute de mii de morţi, ori dacã guvernul trage în manifestanţi, ei bine, pur şi simplu uitãm, mergem înainte. Mai stãruie în suflet, dar nu le lãsãm sã iasã la suprafaţã. Rãmân adânc îngropate. Când eram în Europa, i-am vãzut pe cei de-acolo cum îşi amintesc totul, cum comemoreazã durerile trecute. E singurul lucru care mi-a plãcut în apus."

In paralel, fratele lui Adam, adoptat de o familie foarte bogatã din Malaezia, rãtãceşte în maşina scumpã a pãrinţilor, bântuit de imaginea fratelui mai mic pe care simte cã l-a pãrãsit întrucât a fost adoptat înaintea lui, dominat de un sentiment de vinovãţie de care încearcã sã scape prin comportamente auto-distructive. Cumva, destinele celor doi fraţi sunt legate de destinele separate ale celor douã ţãri.

"Un vis pretinde un ideal. Uite, tatãl meu, de pildã. N-are nici un ideal. Ia tot ce poate, cât poate de mult, şi-aşa o s-o ţinã toatã viaţa. Se trage dintr-o familie foarte sãracã şi n-a avut decât un ţel, sã se rupã de sãrãcie. Toţi prietenii lui sunt la fel, fãrã idealuri. Nu poţi sã faci avere şi sã visezi totodatã sã contribui la crearea unei ţãri frumoase. Aşa cã renunţi la una din douã, dacã alegi bogãţia, renunţi la vise. Uite-aşa se petrec lucrurile în realitate. O persoanã ca Din n-ar fi putut sã-ţi gãseascã fratele, dar tatãl meu ar putea s-o facã şi mâine dacã ar vrea. Iar asta tocmai pentru cã el nu-şi face vise."

Adam este ajutat de o prietenã de-a lui Karl, o profesoarã americancã de antropologie, Margaret, care are şi ea o relaţie dubioasã cu un student, comunist împãtimit. Dar împreunã încearcã sã treacã peste dificultãţile unei situaţii politice şi sociale tot mai agitate pentru a-l gãsi pe artistul dispãrut.
Iar pe fundal se contureazã imaginea obsedantã a oraşului Jakarta, aglomerat pânã la epuizare, plin de mizerie, rãscolit de muson, minat de corupţie.

Pe lângã realitãţile din care este inspiratã, povestea nu aduce mari revelaţii, iar ritmul acţiunii este destul de inegal, mie lãsându-mi impresia cã structura nu a fost bine gânditã de la început. Cartea e plãcutã mai ales prin stilul lui Aw care redã foarte bine acea atmosferã încãrcatã, umedã şi înãbuşitoare pânã la limita suportabilului.

Tan Twan Eng -"The Garden of Evening Mists"

O carte care a luat Man Booker-ul internaţional despre împãcarea cu istoria la nivel personal. Fosta judecãtoare Yun Ling se întoarce în munţii din Malaezia pentru a se întâlni cu fostul grãdinar al împãratului japonez de la care vrea sã înveţe sã construiascã grãdina care fusese visul surorii sale pe care îl folosise pentru a le ajuta pe amândouã sã supravieţuiascã lagãrului de muncã forţatã în care fuseserã închise de invadatorii japonezi.
Cele douã fete, membre ale unei familii de vazã de chinezi în teritoriul viitoarei Malaezii, ajung în lagãr în timpul conflictelor din al doilea rãzboi mondial, iar Yun Lin este singura care supravieţuiește pentru a deveni apoi judecãtoare specializatã în procesele intentate criminalilor de rãzboi. Suferind de o boalã degenerativã a creierului în stadii incipiente, Yun Ling se retrage din activitatea care se pare cã nu a ajutat-o sã scape de furia și încrâncenarea faţã de trecut și alege sã îndeplineascã visul pe care sora ei i-l oferise ca salvare din realitatea brutalã a lagãrului. Mai mult decât ideea grãdinii, apropierea de grãdinarul japonez Aritomo vine sã-i nuanţeze dimensiunea umanã, vulnerabilitãţile, cruzimea alegerilor la care toţi au fost forţaţi de cãtre evenimentele istorice asupra cãrora nu aveau nici un control.

"On a mountain above the clouds once lived a man who had been the gardener of the Emperor of Japan. Not many people would have known of him before the war, but I did. He had left his home on the rim of the sunrise to come to the central highlands of Malaya. I was seventeen years old when my sister first told me about him. A decade would pass before I travelled up to the mountains to see him.
He did not apologise for what his countrymen had done to my sister and me. Not on that rain-scratched morning when we first met, nor at any other time. What words could have healed my pain, returned my sister to me? None. And he understood that. Not many people did."

Cartea aduce o lecţie de istorie interesantã despre situaţia din Asia de Est din timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, despre dinamica forţelor politice din regiune. De asemenea, este o introducere atrãgãtoare în modul în care japonezii înţeleg arta grãdinilor, mai ales pentru un cititor român care rareori vede o abordare ne-utilitaristã a spaţiului unei grãdini, grãdina ca reflecţie a unei stãri interioare. Cred cã punctul forte al romanului este complexitatea sa culturalã și istoricã, mai curând decât valoarea lui literarã, deși descrierile de locuri sunt foarte bine fãcute, cu un delicat simţ al ornamentului și al detaliilor specific artei asiatice.

"Are all of us the same, I wonder, navigating our lives by interpreting the silences between words spoken, analysing the returning echoes of our memory in order to chart the terrain, in order to make sense of the world around us?"