miercuri, 29 decembrie 2021
miercuri, 22 decembrie 2021
Column McCann -"Apeirogon"
"Rami avea adeseori impresia cã în interiorul lui sãlãsluiau vreo nouã sau zece israelieni aflati în conflict. Cel nehotãrât. Cel rusinat. Cel înamorat. Cel îndoliat. Cel care se minuna de nãscocirea dirijabilului. Cel care stia ce urmãreste dirijabilul. Cel care urmãrea la rândul sãu. Cel care se voia urmãrit. Anarhistul. Protestatarul. Cel care se sãturase pânã în gât de toatã zgâiala.
luni, 20 decembrie 2021
joi, 16 decembrie 2021
Mark Z. Danielewski -"House of Leaves"
E o carte despre cum gãsim sensul atunci când nu avem nici un punct de referintã. Singurul "personaj" în care poti avea încredere în care este cititorul. Adicã tu, cel care citesti. Danielewski a creat o carte ca un test Rorschach. Acolo gãsesti ceea ce pui tu, cititorul. De aceea, cartea poate fi si o poveste de groazã, si o poveste de dragoste, si orice altceva din tine este acolo. Pentru mine a fost o poveste despre esecul de a da sens realitãtii. Aceastã lipsã de repere este foarte inconfortabilã în lecturã. De aceea, multi cititori renuntã. Este neplãcut sã citesti cartea asta. Doar cã pentru unii (ca mine, de exemplu) de la un moment încolo devine fascinantã, dã dependentã, odatã intrat în spirala\labirintul\culoarul întunecat al efortului de a gãsi sensul nu mai poti sã abandonezi pânã nu termini. Iar la capãtul ãsta esti tu, cititorul, cu interpretarea si realitatea ta. O carte care nu poate fi scrisã de o minte umanã. E o manifestare a lui Dumnezeu în literaturã.
Pe lângã aceastã idee principalã pentru care trebuie sã hãmãlesti serios ca sã o absorbi si sã o transformi în tine însuti la final, cel putin Danielewski a fost destul de drãgut ca sã presare tot felul de smecherii tehnice în text care mai pipereazã putin procesul prin care îti bubuie (la propriu foarte dureros) mintea (de exemplu, textul reflectã "fizic" povestea -practic, efortul mental de a întelege mesajul este dublat de efortul fizic de a urmãri textul).
"I'm sure most women know it's bull but hey, they're entertained. I also think it's somewhat of a relief not to hear the true story. I mean you look at the horror sweeping all the way up from my wrists to my elbows, and you have to take a deep breath and ask yourself, do I really want to know what happened there? In my experience, most people don't. They usually look away. My stories actually help them look away.Maybe they even help me look away.
But I guess that's nothing new. We all create stories to protect ourselves."
vineri, 3 decembrie 2021
Adriana Sãftoiu -"Cronicã de Cotroceni"
"Functia devine dominantã cu cât mai mare e surprinderea de a fi acolo, într-o ierarhie politicã ce pãrea inabordabilã pentru cel care se constatã cocotat în ea. Functia genereazã un confort financiar, dar existã o laturã si mai perversã: un confort social, o hrãnire a stimei de sine, o vitaminizare zilnicã a egoului. Sistemul te întâmpinã: personalul, masina, oportunitãtile de cãlãtorie care nu te costã nimic, tratamentul preferential care te înconjoarã oriunde circuli, accesul la informatii care îti deschid ferestrele si usile, cãtre secretele altora, atitudinea respectuos-servilã a celor care fac totul ca sã îti iasã în cale si sã îti intre în voie. Inceputul relatiei cu acest sistem dispus sã sprijine demnitarul e relativ camuflat. Trebuie sã ai o stãpânire de sine si un echilibru dobândit în procesul de formare intelectualã, deci cu mult înainte de a fi obtinut o functie, ca sã poti sã spui: "Multumesc, pot sã îmi curãt singur scamele de pe hainã." Trebuie sã te fi definit satisfãcãtor ca personalitate, în raport cu familia ta, cu mediul tãu, cu societatea, astfel încât functia sã fie doar un loc de muncã si sã poti respinge toate avantajele, care sunt de fapt capcane (eficiente altfel) si te transformã în sluga propriei functii. Nu putine sunt depresiile si depresivii, dupã ce sistemul îi lasã pe margine."