“Renumitul primatologist Frans De Waal de la Universitatea Emory spune cã asta e ceva ce oamenii fac tot timpul -minimizeazã importanta asemãnãrilor dintre noi si alte animale ca mod de a ne mentine locul pe treapta cea mai de sus a acelei scãri imaginare. Oamenii de stiintã, subliniazã De Waal, pot fi unii dintre cei mai mari ofensatori -folosindu-se de limbajul tehnic pentru a mãri distanta dintre noi si celelalte animale. […] Dacã un animal ne depãseste la îndeplinirea unei sarcini cognitive -cum ar fi exactitatea cu care speciile de pãsãri îsi pot aminti locul precis a mii de seminte -, devalorizeazã asta drept instinct, nu inteligentã. Acestea si multe alte trucuri de limbaj alcãtuiesc ceea ce De Waal numeste “castrare lingvisticã”. Modul în care ne folosim de limbaj pentru a discredita animalele, modul în care inventãm cuvinte ca sã ne pãstrãm locul în vârf.”
