Vacanta pe munte -Șimon, Bran -episodul 4 Valea Gaura

 După ce-am prins ceva curaj la Peștera, am zis să facem traseul la Cascada Moara Dracului, chiar dacă eu eram în sandale (nu aveam boncaci de rezervă). Pentru a scurta traseul, se poate merge cu mașina până în capătul satului unde se termină asfaltul (aici e prima barieră) și mai departee pe drumul forestier până la a doua barieră. Aici își lasă cam toată lumea mașina. 

Sunt câteva minute de mers pe drumul forestier până la un monument în memoria decedaților într-un accident aviatic, iar de acolo traseul o ia spre dreapta prin pădure -triunghi galben sppre cascadă și Valea Gaura. După ce treceți printr-un râu pe niște pietre și un podeț improvizat din bușteni (pare dificil, dar cu puțină atenție e ok) începe un urcuș susținut prin pădure -din fericire, noi am urcat această porțiune mai abruptă în jumătate de oră.

Apoi urmează o urcare mult mai ușoară până la cascadă. Traseul este foarte bine marcat (triunghi galben, apoi cruce roșie). Eu zic să nu vă opriți aici și să continuați traseul pe cruce roșie încă vreo jumătate de oră. Urcușul nu e lung și nici deosebit de greu, dar priveliștea pe care o veți avea din poiana de sus care se deschide în Valea Gaura este superbă. 

De aici mai puteți urca o altă jumătate de oră până la o porțiune de cățărat pe stâncă unde sunt lanțuri. Priveliștea e mai frumoasă de acolo, dar nu e mult diferită de cea de mai jos. Dacă sunteți prea obosiți nu e musai să urcați până aici. 

Noi nu am urcat porțiunea cu lanțuri pentru că... well... eu eram, totuși, în sandale. Traseul până sus durează vreo două ore-două ore jumătate și nu mi s-a părut deosebit de solicitant, dar necesită ceva rezistență fizică și niște bocanci ar fi potriviți. 

Singurul incident pe care l-am avut pe acest traseu a fost pe final, când treceam la întoarcere peste pietrele de la râul de jos, unde ne-am întâlnit cu un urs. Nici noi nu ne-am dat seama că nu mai vorbeam de ceva vreme pentru că ne concentram să nu alunecăm pe pietrele din râu și era multă apă care cădea de pe munte cu un zgomot puternic, iar după râu ieși în pădure după o curbă, așa că ursul nu a putut să ne simtă la timp și să se îndepărteze. 

Din fericire, nu ne-am pierdut cu firea (aveam și spray cu piper) și am început să strigăm la el, iar ursul s-a speriat și a luat-o la fugă. A fost singura noastră întâlnire cu un urs în pădure din toți anii de când facem trasee. Evident, suntem foarte bucuroși că am scăpat așa ușor.

Vacanta pe munte -Șimon, Bran -episodul 3 sat Peștera

 Pentru că nu mai aveam bocanci și nici nu știam dacă nu cumva ne va rupe durerea de picioare după acel urcuș de două ore, am zis să o ardem lejer și am luat mașina până în faimosul sat Peștera. Confirm că această excursie merită din plin efortul. Este deosebit de frumos acolo.

Am lăsat mașina în Peștera, unde se termină asfaltul. Aici am luat-o pe drumul forestier care pare că continuă șoseaua asfaltată cotind în jos spre dreapta. Să nu faceți ca noi! De unde ați lăsat mașina, mergeți înainte pe o potecă mai largă spre dreapta, printre case, pe marcaj cruce roșie până dați de marcaj dungă roșie spre Măgura (tot dreapta) ca să faceți un cerc mai larg. E frumos și pe drumul forestier, se văd Bucegii și Piatra Craiului, dar tot mai mișto e pe dincolo. 

Traseul nu e chiar floare la ureche, cum tot susțin unii, dar e, totuși, un traseu ușor. Dar, mai ales, e foarte frumos. Apropo, și aici ne-a prins ploaia (prognoza dădea 0% șanse de ploaie...). Dacă e soare, să vă protejați pentru că e umbră puțină. 

Vacanta pe munte -Șimon, Bran -episodul 2 sub Șaua Polițe

 Intrucât în ziua precedentă ploaia ne-a stricat nițel planurile, am decis să mergem acum cu mașina pe șoseaua până la mănăstire pe unde mersesem pe jos și apoi să facem cealaltă jumătate de traseu pe cruce albastră până la creastă. 

Am lăsat mașina unde se termină asfaltul și am luat-o în sus prin pădure. Este un traseu cam plictisitor, noi am urcat prin pădure vreo două ore, urcare susținută, iar pe ultima porțiune se urcă prin albia unui râușor (când am urcat noi nu curgea apă și am avut noroc să nu ne prindă ploaia, că altfel fripți eram).

Sus este o poiană (prost marcată) cu o panoramă frumoasă, dar acolo traseul de cruce albastră până sub Șaua Polițe se intersectează cu alte trasee pe care e mai bine să le faceți în loc să mergeți pe ăsta cu cruce albastră care e cam plictisitor și mai și urcă în continuu de ți se apleacă.

Singurul lucru pozitiv este pădurea plină de ciuperci pe care mie-mi place să le fotografiez, așa că a fost o bună ocazie de a face câteva sute de poze. 

Pentru că lăsaserăm mașina jos, a trebuit să ne întoarcem pe același traseu. Si ca meniul să fie complet mi s-au dezlipit și tălpile de la bocanci. A fost ceva Mercur retrograd cu traseul ăsta.

Vacanta pe munte -Șimon, Bran -episodul 1 Manastirea Bran

 După o pauză îndelungată, ne-am reluat plimbările pe munte. De data aceasta a trebuit să stăm în Șimon și să căutăm trasee în împrejurimi. Mereu am evitat zona Bran-Moeciu pentru că ni se părea plictisitoare și aglomerată. Am avut, însă, parte de suprize foarte plăcute. Am stat la Șimon House, o pensiune cu niște gazde tare de treabă și primitoare, cu camere curate, bucătărie și grătar în curte. 

In prima zi când am ajuns am zis să facem spre seară o plimbare scurtă pe dealurile din jurul satului. 

O puteți lua pe orice drum sau potecă mai bătătorite pe care le vedeți că urcă din șosea și să vă bucurați de o priveliște tare plăcută de prin fânețele oamenilor. 

Pentru că a doua zi dimineața ploua și prognoza meteo spunea (mințea, ploaia a ținut aproape toată ziua) că pe la prânz iese soarele, am hotărât să facem o plimbare până la Mănăstirea Bran, dar pe șosea, și abia apoi să coborâm prin pădure pe traseul marcat cu cruce albastră. Pe șosea nu e foarte palpitant, dar e drăguț să vezi casele oamenilor, nu te umpli de noroi, localnicii sunt prietenoși și mai stau de vorbă cu tine. O porțiune de drum e și prin pădure, ceea ce e mai ok. 

Priveliștea de la schit este foarte frumoasă. Coborârea pe cruce albastră duce până la cimitirul din sat și se face în cea mai mare parte pe drum forestier sau pe potecă largă. Abia la sfârșit, la intrarea în sat, este o coborâre printr-o râpă, dar nu e ceva foarte dificil. 

Chiar peste drum de cimitir este Restaurantul Brandeberg, cu mâncare multă și gustoasă (doar să vă luați ceva mai ușor dacă știți că ficatul vostru nu rezistă la mâncarea cu multă grăsime -pe care, altfel, eu o recomand, bucătarul de aici chiar știe să gătească bine felurile tradiționale de genul tochitură, cârnați etc.).

Arnhild Lauveng -"Demain j'étais folle"

 

Neil Gaiman -"Sandman vol. 2"

 

Jane Harper -"Bărbatul rătăcit"