Ed Teja -"Imitand arta"

Atunci când începi să citeşti o povestire atât de subţire ca număr de pagini nu ai aşteptări foarte mari. Comfortul de cititor este păstrat şi de aerul de vacanţă al subiectului unde un scriitor se refugiază într-un sat thailandez uitat pe o insulă ocolită de turişti pentru a-şi regăsi liniştea şi ruperea de lume necesare inspiraţiei unei cărţi care să dea pe spate un editor pretenţios.
Până când o multitudine de posibilităţi ficţionale şi existenţiale se deschide brusc de la simple conversaţii într-un bar cu "fete". Poate o poveste să pună în mişcare realitatea, să declanşeze un semnal de alarmă în cineva care se regăseşte în ea sau este o simplă coincidenţă? Scriitorul îşi încearcă talentul ghicind povestea celuilalt într-un exerciţiu de desconspirare sau este vorba de noroc? Pot oamenii întâlniţi întâmplător să ştie mai bine ce înseamnă o carte atrăgătoare pentru public decât un scriitor "profesionist". Este ficţiunea suficientă sau trebuie să urmezi drumurile haotice ale existenţei pentru a descoperi povestea perfectă? Este o poveste suficientă pentru a dovedi pe cineva vinovat? Poate ficţiunea să ofere soluţia pentru a ieşi din dilema cauzată de ficţiunea însăşi?
O povestire scurtă, dar compactă, dând naştere la o vânzoleală ameţitoare de posibilităţi în care te poate arunca imaginaţia, căutarea unui subiect de carte.