joi, 28 mai 2015

Jose Eduardo Agualusa -"Vânzătorul de trecuturi"

Pe Agualusa l-am inclus pe lista mea de lecturi "mondiale" la Angola. In Luanda, Felix Ventura, un anticar albinos, se ocupă cu inventarea de identităţi, de trecuturi personale, arbori genealogici pentru cei care-şi permit să plătească preţul, pentru îmbogăţiţii din boom-ul economic de după război, pentru noii politicieni care doresc să-şi ascundă şi înfrumuseţeze perioada înnegurată (sau mai curând însângerată) din timpul războiului civil angolez.
Angola, o fostă colonie portugheză, a trecut printr-un sistem comunist totalitarist şi simte nevoia de a-şi cosmetiza trecutul, o nevoie pe care Felix Ventura vine să o satisfacă. Practic, albinosul nostru le propune un trecut care să le asigure un viitor confortabil şi onorabil.
Această activitate creativă a lui Felix Ventura introduce una din principalele teme ale cărţii: relativitatea identităţii, vulnerabilitatea istoriei la contrafacere, cât de mult ne putem falsifica memoriile, modul în care miturile sunt formate şi transmise de către o naţiune.

Lucurile se complică şi devin palpitante atunci când apare un client mai neobişnuit, un client fără nume, un fotograf pentru care Felix Ventura trebuie să vină nu numai cu un trecut nou, dar şi cu acte şi fotografii care să-l susţină. Ciudăţenia se instalează de-a binelea atunci când noul Buchmann îşi ia identitatea în serios şi mai obţine şi martori pentru trecutul inventat de Ventura.
Sunt primele premoniţii ale întrepătrunderii periculoase între ficţiune şi realitate care va susţine finalul romanului.

Naratorul cărţii (şi personajul cel mai apropiat de Ventura) este o şopârlă, Eulalio, care locuieşte în aceeaşi casă cu albinosul. Pe lângă perspectiva diferită pe care o are asupra evenimentelor şi a personajelor (la propriu, când se caţără pe pereţi, la figurat, când visează despre acestea), şopârla se dovedeşte a fi un narator "cu sânge rece" cum ar veni (bonus, el mai este şi reîncarnarea unei persoane umane), un observator independent, foarte atent şi cu un bagaj de cunoştinţe literare impresionante.
Trimiterile literare sunt presărate pe parcursul întregului text, dar încărcătura istorică este, până la urmă, elementul decisiv din roman.
Finalul cărţii aduce o schimbare radicală faţă de atmosfera ireală, de amestecul de real şi fantastic care caracterizează cea mai mare parte a romanului, pentru a ne aduce la realitatea pură a impactului uman încă resimţit în Angola de pe urma războiului civil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu