Andreea Răsuceanu -"Bucurestiul lui Mircea Eliade"

Andreea Răsuceanu realizează o lucrare foarte bine documentată (dacă vreţi bibliografie în domeniu, aceasta este cartea pe care o căutaţi) pentru a analiza modul în care realitatea geografică a Bucureştiului este reflectată şi transformată în opera lui Mircea Eliade şi evidenţiază modul în care elementele geografico-urbane capătă sens în contextul unul roman, al unei nuvele etc.
Dar să nu vă aşteptaţi la o lectură aridă şi pretenţioasă. Stilul cărţii evită toate preţiozităţile de vocabular care minează mesajul multor cărţi asemănătoare scrise de români (la noi, din păcate, mulţi consideră că dacă foloseşti nişte termeni de trebuie să fi citit cel puţin jumătate din lista de filosofi ca să-i înţelegi asta înseamnă că ai produs ceva profund), dar vine cu unele perspective foarte interesante şi cu miez despre combinaţia dintre spaţiu real şi imaginar în limitele creaţiei literare. Pe lângă inserarea analizei specifice aplicate la opera lui Mircea Eliade în contextul teoretic general al relaţiei dintre spaţiu/geografie şi literatură, Andreea Răsuceanu realizează şi paralele literare între abordarea lui Mircea Eliade şi cea a altor scriitori non-români.

In analiza strictă a elementelor spaţiale sunt trecute în revistă spaţiul de graniţă, intersecţiile, diferenţa de atmosferă între bulevard şi stradă ("dacă bulevardul impune o atitudine determinată, conferind conduitei umane un anumit grad de teatralitate, de emfază [...], strada este spaţiul unde uniformizarea, ordinea impusă în mod artificial de bulevard dispare, iar omul îşi recâştigă libertatea"), spaţiul interior cu detalii ca ferestrele, oglinzile, tablourile, uşile, toate amplificând semnificaţia scenelor şi a personajelor.
 Sunt interesante şi observaţiile privind motivul călătoriei cu trenul, cu maşina sau cu tramvaiul:
"Dacă în romanele "urbane" ale lui Eliade,funcţia tramvaiului e de a marca graniţe sociale, de a opera distincţii în perimetrul oraşului, dezvăluind în ce măsură geografia acestuia, aşa cum este ea recreată în interiorul romanului, e relevantă pentru dinamica narativă, în proza fantastică rolul său e unul simbolic, prezenţa acestuia fiind un indiciu al trecerii de la o stare a conştiinţei la alta. Mijloacele de locomoţie (automobile, tramvaie, trăsuri) pot juca, în romanele "urbane" ale lui Mircea Eliade sau în proza fantastică, roluri diferite: acestea pot fi un însemn al modernităţii, care să vorbească despre emanciparea oraşului şi a locuitorilor lui, dar şi simboluri psihopompe."

Sunt cercetate motive literare pe care le ştim cu toţii din scrierea lui Eliade, cum ar fi labirintul cu căutarea semnelor pentru "elaborarea unor tehnici de orientare şi, implicit, de construire a spaţiului sacru" (cum avem şi la Cărtărescu), sau sirena din timpul grevelor de la uzinele Griviţa, sau podul caselor cu secretele lui sumbre. "[…]bună parte din opera literară a lui Eliade are drept cadru un Bucureşti labirintic, ce propune personajelor trasee iniţiatice marcate de semne misterioase, care conduc spre spaţii privilegiate ce camuflează de fapt porţi către o altă dimensiune a lumii, instituind astfel o geografie simbolică şi propunând, drept matrice a labirintului textual, un alte, topografic."

Dar eu am găsit şi lucruri (poate şi din perspectivă personală) necunoscute înainte, cum ar fi ideea urcării cu liftul la etaje imposibile (e un vis pe care eu îl am destul de frecvent) pentru clădirea în care te afli (clădirea are 10 etaje, iar liftul îţi arată că urcă pe la etajele 12, 14, 17...).
De asemenea, apare spaţiul tranzitoriu al hotelului, ca în cărţile lui Murakami.
Am ajuns să descopăr şi un rol cu care mă identific: mystagogul -"existenţa este, pentru cei blestemaţi să încheie istoria unei stirpe, o tragedie, iar rolul ultimului vlăstar este cel al Corului antic, martor impasibil al întâmplărilor, atotştiutor dar aflat sub interdicţia oricărei participări."

Pentru cititorii îndrăgostiţi de Mircea Eliade, carte cuprinde, poate, şi unele idei deja cunoscute privind specificul atât al fantasticului, cât şi al realismului romanelor din diverse lui perioade de creaţie literară, deşi chiar şi aici aduce o privire structurată utilă, dar apar multe perspective noi şi mai ales mi-a plăcut rigurozitatea abordării, amploarea documentării şi efortul de a păstra cartea plăcută pentru un public nu foarte specializat.