Bohumil Hrabal -"L-am servit pe regele Angliei"

O savuroasă satiră socială (şi, implicit, politică) sub forma memoriilor fictive ale unui chelner care trece cu ingenuitate (există, oare, nevinovați atunci când restul lumii trece prin situații oribile?) prin prima jumătate a secolului al XX-lea.
Cel mai bine îi reuşeşte lui Bohumil Hrabal inversarea perspectivei (de ex. Ditie este un chelner pitic căruia îi place enorm să mănânce... sau să mănânce enorm).

La început Ditie lucrează în mai multe hoteluri şi restaurante unde prinde repede şmecheriile chelnerilor, iar apoi, profitând de contextul istoric, speculează diverse evenimente (fără răutate, dar, oare, e o scuză suficientă pentru a-l absolvi de vină?) pentru a se îmbogăți, ca totul să se prăbuşească odată cu venirea comunismului. In micimea lui (de diferite feluri), Ditie e prins în marea Istorie, încercând să se adapteze la ea cât de bine poate, pierzând de multe ori din vedere perspectiva de ansamblu. Deşi unele situații l-ar putea pune într-o lumină proastă, el scapă de judecățile negative ale cititorilor. Pe de o parte, ne dăm seama că din poziția lui minusculă nu are cum, de multe ori, să-şi înțeleagă greşelile şi cruzimea, iar pe de altă parte e cum a zis Iisus -să arunce primul cu piatra cel care se ştie fără de păcat. Oare noi suntem mereu lucizi în contextul istoric în care ne plasăm? Oare nu suntem şi noi la fel de mici ca Ditie? Oare nu suntem şi noi de multe ori incapabili de a ne evalua corect propriile acțiuni tocmai pentru că suntem prea mici pentru nişte înțelesuri mult prea mari?

Ce rămâne din carte este plăcerea lui Ditie de a trăi. Pentru că de multe ori s-a aflat atât de jos că nu mai avea unde cădea, nu se putea uita decât în sus. Si s-a obişnuit cu acest uitat în sus care, până la urmă, are şi un potențial de salvare şi de vindecare spirituală, adesea exersat prin hohote de râs.

Inceputul:
"Fiţi atenți la ce vă spun acum:
Când m-am prezentat la Hotelul PRAGA DE AUR, patronul m-a apucat de urechea stângă şi, trăgându-mă după el, îmi spuse: "Aici, la noi, eşti picolo, ține minte acest lucru! N-ai văzut nimic, n-ai auzit nimic! Repetă!" Si eu i-am răspuns că în acest local n-am văzut şi n-am auzit nimic. După care patronul m-a apucat de urechea dreaptă şi, trăgându-mă după el, mi-a spus: "Si mai ține minte că va trebui să vezi totul şi să auzi totul! Repetă!" Si, cu uimire, am repetat că de acum încolo voi vedea totul şi voi auzi totul. Si, uite, aşa am început[...]".