Dan Kindlon şi Michael Thompson -"Crescându-l pe Cain"

Stil: 2/5
Idei interesante: 4/5
Coerență: 4/5

O carte scrisă de 2 psihologi cu experiență în lucrul cu copii şi care vin să tragă un semnal de alarmă asupra greşelilor pe care le facem în educația băieților şi care, în opinia lor, pot duce la evenimente tragice, de genul mass shooting-urilor din liceele americane.
Cartea mi s-a părut cam dezlânată, mă gândesc că editorul ar fi trebuit să ceară mai multe modificări de organizare a conținutului. Sunt multe exemple cu pacienți date pentru a ilustra unele idei simple, care nu necesită exemplificare, şi care nu sunt întregite prin vreo concluzie, aşa că par lăsate puțin în aer.

Idea principală este că părinții tind să neglijeze educația emoțională atunci când vine vorba de băieți, iar această ignorare a laturii emoționale combinată cu promvoarea de către societate a unor stereotipuri masculine nocive formează un cocktail exploziv care îi aruncă pe părinți la disperare iar pe copii, la însingurare, în perioada adolescenței mai ales. Recomandarea principală ar fi deci ca părinții să practice o alfabetizare emoțională şi cu băieții, mai ales pentru a-i face să înțeleagă şi să accepte ca normal masculine emoții de obicei blamate social, cum ar fi tristețea sau frica.
Cei doi autori au observat că părinții acordă mai multă atenție şi ofer mai multe informații fetelor privind reacțiile emoționale ale celorlalti, în comparație cu băieții care primesc doar un comentariu expeditiv atunci când pun întrebări privind stările celorlalți (de exemplu, dacă un băiat întreabă de ce plânge un alt copil, părintele ar trebui să se oprească şi să-i explice că e trist pentru că a pierdut o jucarie, pentru că mama lui l-a dat jos din leagăn prea devreme, că el ar mai fi vrut să stea acolo etc.).

"Băieții au temeri, au nevoi, sunt vulnerabili şi au capacitatea de a avea sentimente interioare puternice. Dacă recunoaşteți şi acceptați teama unui băiat nu-l veți face să pară slab; îl veți elibera de ruşine şi îl veți face mai puternic. Băieții sunt prizonierii acelor sentimente atât timp cât trebuie să le nege existența şi să se forțeze să le controleze complet. Când băieții şi bărbații îşi neagă în mod rigid temerile, ei sunt mai puțin umani; în plus, efortul de a-şi nega fricile e epuizant. Trebuie să le recunoaştem şi să empatizăm cu acele frici, care sunt universale, şi trebuie să ne învățăm băieții să îşi onoreze propriile frici şi să le respecte pe cele ale altora.[…]
Nu credem că au nevoie de antrenament special, dar au nevoie de ocazii în care să-şi arate empatia. In majoritatea timpului, băieții au nevoie doar să fie încurajați să îşi arate capacitatea de a empatiza. Priviți orice băiat cu pisica sau câinele lui; într-o clasă în care există hamster, broaşte sau şerpi ca animalul clasei, priviți-i pe băieți cum pândesc ocazia de a îngriji ei acel animal."

In special pentru mame, mie mi-au atras atenția două remarci:
 -să nu țipăm la băieți; deşi par impasibili, băieții (şi bărbații!) sunt foarte afectați dacă se țipă la ei
 -băieții îşi exprimă legăturile emoționale prin realizarea de activități fizice împreună unii cu alții (de exemplu, atunci când tatăl pescuieşte alături de fiul lui sau montează împreună un dulap); şi în general băietii au nevoie de mai multă exprimare fizică a trăirilor lor emoționale şi ar trebui lăsați mai liberi din acest punct de vedere; pentru ei mişcarea e mai mult decât simpla activitate fizică.

"Provocarea noastră ca părinți şi cadre didactice este de a-i învăța lecțiile alfabetismului emoțional, care îi dă unui băiat posibilitatea de a se îndoi sub chinurile emoționale fără să izbucnească în răzbunare violentă:
-Viața nu e mereu corectă. Invață să faci față.
-Nu poți să te duci să răneşti oamenii de fiecare dată când te înfurii.
-Trebuie să te gândeşti la felul în care acțiunile tale îi vor afecta pe ceilalți.
-Nu vedea amenințări acolo unde nu sunt.
-Trebuie să ştii că dacă-ți controlezi mânia nu devii un fătălău."

"Următoarele şapte indicații au potențialul de a trasforma felul în care îngrijiți şi protejați viața emotională a băieților din viața voastră. Aceste indicații nu sunt nişte porunci din trei cuvinte care să ignore complexitatea vieților reale. […] Fiecare băiat are o viață interioară şi o călătorie unică, dar în aceste şapte moduri nevoile tuturor băieților sunt exact la fel. Acestea sunt fundamentele parentajului, educației şi ale creării unor comunități care să respecte şi să cultive viața interioară a băieților.
1. Oferiți-le băieților permisiunea să aibă o viață interioară, aprobarea să simtă o gamă completă de emoții umane şi ajutorul să-şi dezvolte un vocabular emoțional pentru a reuşi să se înțeleagă mai bine pe ei înşişi şi pentru a comunica mai eficient cu ceilalți.
Ca părinte, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poți face este să vorbeşti cu băieții despre viața ta interioară. Dacă le dezvălui frământările şi gândurile tale interioare, e posibil să nu răspundă pe loc cu înțelegere, dar vor absorbi experiența şi vor fi modelați de ea. [...]
2. Recunoaşteți şi acceptați nivelul ridicat de activitate al băieților şi oferiți-le locuri sigure în care să şi-l exprime. [...]
3. Vorbiți-le băieților pe limba lor -într-un mod care să le onoreze mândria şi bărbăția. Fiți direcți cu ei; folosiți-i pentru sfaturi şi rezolvarea problemelor. [...]
4. Invățați-i pe băieți că şi curajul emoțional e curaj, iar curajul şi empatia sunt sursele adevăratei puteri în viață. [...]
5. Folosiți disciplina ca să formați caracterul şi conştiința, nu duşmani.
Mai devreme sau mai târziu, fiecare băiat intră in bucluc, fie ca urmare a impulsivității sale, a nivelului de activitate sau pur şi simplu pentru că e uman: e o parte normală din maturizare. Ceea ce se întâmplă băieților ca şi consecință disciplinară îi va forma baza morală a comportamentului său ulterior. Noi credem că băieții au nevoie de o disciplinare clară şi consistentă, nu aspră. Cea mai bună disciplină e construită pe dragostea copilului față de adulți şi pe dorința lui de a face pe plac. Dacă acel impuls este respectat şi cultivat, atunci copiii vor continua să fie accesibili din punct de vedere psihologic prin dragostea şi respectul lor. Dacă sunt umiliți în mod nejustificat, pedepsiți cu asprime sau se confruntă cu furia excesivă a adulților, ei vor începe să reacționeze la autoritate cu furie în loc de dorința de a se descurca mai bine. [...]
6. Oferiți-le un model de maturitate masculină în care e prezent ataşamentul emoțional. [...]
7. Invățați-i pe băieți că sunt mai multe feluri de a fi bărbat. Trebuie să îi învățăm pe băieți că există multe moduri de a deveni bărbat; că există multe moduri de a fi curajos, un tată bun, de a fi iubitor, puternic şi de succes. Trebuie să le acceptăm băieților creativitatea lor naturală şi capacitatea de a-şi asuma riscuri, energia şi îndrăzneala. Trebuie să lăudăm artistul, animatorul, misionarul, atletul, soldatul, infirmierul, proprietarul de magazin şi marinarul care navighează în jurul lumii, profesorul şi directorul executiv. Există multe moduri în care un băiat îşi poate aduce contribuția în viață."