Edward Snowden -"Dosar permanent"

Stil: 3/5
Idei interesante:4/5
Coerență:4/5

"Faptul că un set de comenzi perfect scrise va executa perfect aceleaşi operații de fiecare dată avea să mi se pară -aşa cum s-a întâmplat cu atâția copii ai noului mileniu, inteligenți şi înclinați spre tehnologie- unicul adevăr stabil şi salvator al generației noastre."

"Ca majoritatea colegilor mei, nu-mi plăceau regulile, dar mă temeam să le încalc. Stiam cum funcționa sistemul: trimiteai un bilețel în clasă, erai consemnat după ore; lăsai pe cineva să copieze după tine la examen, chiar dacă n-o făceai în mod deliberat, căpătai două consemnări, iar cel care copia era exmatriculat temporar. Aceasta era originea hackingului: conştientizarea unei legături între input şi output, între cauză şi efect. Hackingul nu se referă exclusiv la computere, ci există oriunde sunt reguli. Pentru hackingul unui sistem este necesar să-i cunoaştem regulile mai bine decât cei care l-au creat sau îl conduc şi să exploatăm deosebirea vulnerabilă dintre modul în care indivizii respectiv au plănuit să funcționeze sistemul şi modul cum funcționează el în realitate sau cum ar putea fi făcut să funcționeze. Prin valorificarea acestor utilizări neintenționate, hackerii nu încalcă regulile, ci le demască."

"Niciodată democrația nu va putea fi impusă sub amenințarea armelor; ea poate fi sădită doar prin răspândirea siliconului şi a fibrei. La începutul anilor 2000, internetul abia dacă ieşise din găoace şi, cel puțin din punctul meu de vedere, chiar şi atunci oferea o întruchipare mai autentică şi mai completă a idealurilor americane decât America însăşi. Un loc unde toți oamenii sunt egali? Bifat. Un loc dedicat vieții, libertății şi căutării fericirii. Bifat, bifat, bifat. Foarte util era şi faptul că în mare parte din statutul internetului se găseau cuvinte folosite în istoria americană: astfel, se deschidea larg o nouă frontieră pentru cine avea curajul de a merge mai departe, iar acel teritoriu avea să fie rapid colonizat de guverne şi de corporații care nu voiau decât să-l folosească pentru propria lor influență, putere şi profit. Marile companii, care percepeau taxe uriaşe -pentru hardware, pentru software, pentru apelurile telefonice interurbane de care era nevoie la vremea respectivă ca să te poți conecta şi pentru toate cunoştințele de acolo, care de fapt reprezentau moştenirea întregii noastre civilizații şi, prin urmare, ar fi trebuit să fie gratuite -, reprezentau un fel de avataruri contemporane, dar imposibil de supus, ale britanicilor, a căror fiscalitate exagerată a aprins flacăra luptei noastre pentru independență.
Această revoluție nu se desfăşura în manualele de istorie, ci chiar acum, în timpul generației mele, iar fiecare dintre noi putea lua parte  la ea doar prin abilitățile sale. Era senzațional să poți participa la întemeierea unei noi societăți, bazate nu pe locul naşterii sau pe educația primită acasă ori pe popularitatea dobândită la şcoală, ci pe cunoştințele şi abilitățile noastre tehnologice."

"Potențialele abuzuri în monitorizare s-au adunat în mintea mea pentru a produce în mod cumulativ viziunea unui viitor îngrozitor. O lune în care oamenii sunt complet supravegheați ar deveni, în mod logic, o lume în care toate legile sunt aplicate în întregime și în mod automat de computere. [...] Niciun algoritm de poliție nu ar fi vreodată programat [...] pentru a fi tolerant sau iertător.

Mă întrebam dacă asta avea să fie ultima, deși grotescă, îndeplinire a promisiunii americane originare pentru toți cetățenii săi că vor fi egali în fața legii: o oprimare egală prin poliția complet automatizată. [...]

Cea mai mare parte a vieții noastre, chiar dacă nu ne dăm seama, are loc nu în alb și negru, ci într-o zonă cenușie, unde traversăm greșit, punem gunoi la materiale reciclabile și reciclabile la gunoi, mergem cu bicicleta pe banda greșită și împrumutăm WI-Fi de la un străin ca să descărcăm o carte pe care nu am plătit-o. Mai simplu spus, o lume în care fiecare lege este întotdeauna aplicată ar fi o lume în care toți suntem infractori."

"Pur și simplu, este imposibil să ignori intimitatea. Dacă refuzi să ți-o afirmi, intimitatea îți va fi răpită. Mai mult decât atât, pentru că libertățile cetățenilor sunt interdependente, să renunți la intimitatea ta înseamnă de fapt să renunți la a tuturor. Ai putea alege să o cedezi din comoditate sau sub pretextul popular că nu o cer decât cei care au ceva de ascuns. Dar să spui că nu ai nevoie sau nu vrei intimitate pentru că nu ai nimic de ascuns înseamnă să presupui că nimeni nu ar trebui să aibă sau nu ar putea avea ceva de ascuns -inclusiv statutul de imigrant, istoricul șomajului, istoricul financiar și registrele medicale. Presupui că nimeni, inclusiv tu însuți, nu s-ar împotrivi să-i dezvăluie cuiva informații despre credințele sale religioase, opiniile politice și activitățile sexuale, cu nonșalanța cu care unii aleg să dezvăluie care le sunt preferințele în materie de filme, muzică și lecturi."