Am citit cartea aceasta pentru că am văzut că a făcut multă vâlvă. Mie nu mi-a plăcut, nu mi se pare că se distinge prin nimic mai rar sau inedit. O carte plăcută, dar care nu se remarcă prin nimic. E o poveste de dragoste, cu eternul conflict om vs comunitate, omul fiind în acest caz o fată deşteaptă şi sensibilă, dar extrem de săracă, al cărei refugiu este natura luxuriantă a sudului american.
Inceputul:
"1969
Balta nu e o mocirlă. Balta e un spațiu al luminii, unde iarba creşte din apă, iar apa curge către cer. Pârâiaşe leneşe hălăduiesc în voie, purtând cu ele către mare globul soarelui, iar păsările cu picioroange se înalță cu neaşteptată grație - de parcă n-ar fi alcătuite pentru zbor - în zarva asurzitoare a gâştelor albe."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu