"Bineînțeles că am vrut să mă sinucid. Așa zic. Dar oare am vrut – chiar am vrut? Sau doar am căutat, în toate aceste plimbări, de rătăcit rătăcind, ca să le zicem plimbări, să dau și eu cumva de un capăt? De un fel de capăt măcar, dacă nu de capătul-capăt, de un capăt fals, provizoriu, unde să pot să mă așez, să descalec de pe animalul turbat, să descarc desagii înfierbântați din spinare, bolovanul din piept, și să strig, ca un om care nu poate pricepe de ce, să scot acel singur urlet prelung și apoi să revin istovită acasă, stoarsă, dar golită de rău, să intru pe ușă cuminte, cu o pâine albă în mână, o nepoată a unei mătuși cumsecade, să mă spăl pe mâini și pe față, să mă așez la masă și să mănânc ce-o fi de mâncare și viața să meargă ușor mai departe, un cățeluș pe-o cărare."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu