Marea de maci prezintã o Indie a anului 1838 –în pragul rãzboiului opiumului cu China și în plinã exploatare a macilor în India colonizatã. Realitatea economicã a romanului constã, pe lângã cultivarea excesivã a macilor sub presiunea britanicilor (preţul fânului pentru acoperișuri ajunsese la un preţ exorbitant, tocmai pentru cã toate pãmânturile erau folosite aproape exclusiv pentru industria opiumului), și în comerţul cu sclavi (oficial lucrãtori “forţaţi” de împrejurãri sã se “voluntarieze” pentru a tãia trestie de zahãr în insulele Mauriţiu). Astfel, într-o societate tradiţionalistã, unde ierarhia își pierde sensul într-un mediu de exploatare capitalistã a unuia dintre cele mai distrugãtoare vicii ale acelor timpuri (opiumul), oamenii sunt pierduţi între necesitatea de a funcţiona pe principiul cererii și ofertei și supunerea unor ritualuri și valori desuete prin încãrcarea lor de o violenţã inutilã. Ibis, corabia unde se formeazã un amestec extrem de heterogen de oameni (marinari, pușcãriași, ţãrani) din toate pãrţile lumii, cu un trecut care trebuie falsificat (inclusiv vasul are un astfel de trecut –fusese folosit înainte pentru a transporta sclavi din Africa în America), desfãșoarã o panoplie de limbi, culturi, caractere –cu tot farmecul englezei creole, al pidgin-ului și al multor altor dialecte (cu care începi sã te obișnuiești pe parcursul cãrţii pentru a-ţi da seama cã un compromis lingvistic se creeazã, prin necesitate, în astfel de circumstanţe), cu personaje diverse, de la americanul -combinaţie dintre o sclavã neagrã și un stãpân de sclavi albi, printr-o franţuzoiacã orfanã, printr-un raja anglofil, victima unui proces semi-corect în urma cãruia i se confiscã toatã averea și este condamnat la 7 ani în insulele Mauriţiu, pânã la Deeti, o ţãrancã al cãrei trecut, înţelepciune și presimţiri supra-naturale o pregãtesc pentru sanctificare. Ibis este corabia care îi va purta peste “apele negre”, oferindu-le o scãpare iluzorie de un trecut plin de doliuri, familii ucise, condamnãri la moarte o datã cu moartea soţului etc.
Macii sunt un simbol pentru o asemenea existenţã în care oamenii nu se pot desprinde de pasivitatea, de confortul stagnant oferit de tradiţii. Opiumul le oferã acel escapism pe care mulţi îl preferã în faţa confruntãrii cu o realitate traumaticã la care se pot adapta numai printr-o schimbare profundã a propriului mod de a privi lumea, alãturi de o transformare profundã a întregii societãţi.
Partea de început a romanului este mai interesantã prin portretul fãcut societãţii indiene care suferã de pe urma opiumului atât prin rãspândirea dependenţei, cât și prin imposibilitatea de dezvoltare în afara producţiei de maci, cu toate implicaţiile personale, culturale și sociale pe care le aduce o asemenea structurã. Partea a doua este prea aventuroasã pentru gustul meu (Deeti trebuie sã fugã în Mauriţius pentru a nu fi o povarã și o rușine dupã moartea bãrbatului, raja Neel este forţat sã coboare din lumea lui idilicã pentru a da cu dinţii, la propriu și la figurat, de realitãţile crude, Paulette se îndrãgostește de albul cu sânge negru, Zachary, mai sunt și foști piraţi pe navã etc.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu