O altã carte româneascã despre homosexualitate scrisã de o femeie de data aceasta. Aici homosexualitatea se leagã de analiza de sine, este un fel de roman psihologic, care nu-și propune sã fie neapãrat provocator pe acest subiect destul de sensibil în spaţiul românesc, scris într-un ritm subiectiv destul de solicitant pentru cititor.
Cezar Braia este un homosexual rãpit de un tip instabil psihic, cu un complex Stockholm în plinã desfãșurare care îmbracã o rememorare a propriei copilãrii și tinereţi, cu reflecţii asupra societãţii, moralitãţii, singurãtãţii, identitãţii. Este un roman complicat, unde sexualitatea este abordatã într-un mod delicat, departe de orice vulgaritate, dar plinã de senzualitate, cu plonjãri interioare care întrerup și disrup acţiunea.
Inceputul romanului:
"E limpede cã mã urãsc. Sursa urii lor nu e rebeliunea mea. Celebritatea mea subitã e cea care i-a luat prin surprindere. Luptaserã pentru ea, fiecare pe rând și împreunã, prin tot ce fãceau, pe toate cãile, numai la felul în care am dobândit-o eu nu s-au gândit. Am devenit subit eroul zilei, unul de necontestat. Superioritatea și aroganţa semenilor mei s-ar fi putut manifesta în orice altceva, nu și în ceea ce îmi reușește mie acum. Si mie chiar îmi reușește. Stiu, cel puţin pe o razã de câteva sute de kilometri, n-am adversar pe mãsurã. Ostatecii, ca și rãpitorii, sunt rari."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu