"Când gravitația este suficient de ridicată nu mai poate scăpa nimic, nici măcar lumina. Un astfel de loc este numit gaură neagră. Este ca un fel de motan cosmic Cheshire ce manifestă o indiferență enigmatică față de ceea ce îl înconjoară. Când densitatea și gravitația ating un prag suficient de ridicat, gaura neagră clipește și dispare din universul nostru. De aceea se numește gaură neagră: nici o lumină nu poate scăpa de ea. Este posibil ca în interiorul acesteia, datorită luminii capturate, lucrurile să manifeste o luminozitate atractivă. Chiar dacă o gaură neagră este invizibilă din exterior, prezența gravitațională a acesteia poate fi palpabilă. Dacă, într-o călătorie interstelară, nu ne deplasăm cu atenție am putea fi atrași în interiorul acesteia într-un mod irevocabil și corpul ne va fi întins în mod neplăcut formând un fir lung și subțire. Materia care s-ar concentra sub formă de disc în jurul găurii negre ne-ar oferi însă un spectacol de neuitat, în cazul improbabil în care am supraviețui acestei excursii."
"Când îmi ridic ochii către Soare, într-o secundă îmi trec prin ochi un miliard de neutrini. Desigur, nu sunt reținuți în retină, așa cum se întâmplă cu fotonii obișnuiți, ci își continuă drumul nederanjați prin capul meu. Partea curioasă este că dacă noaptea privesc către sol, în partea în care ar trebui să fie Soarele (dacă Pământul nu ar sta în cale), mi-ar trece prin ochi un număr aproape egal de neutrini, curgând prin acest Pământ interpus, care este tot atât de transparent pentru neutrini cum este un geam de sticlă transparent pentru lumina vizibilă."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu