duminică, 9 iulie 2017

José Luís Peixoto -"Nici o privire"

O carte despre oameni care continuã sã iubeascã, sã trãiascã, sã se bucure, în ciuda evidenţelor cã destinul lor îl va repeta pe cel al generaţiilor anterioare, pentru a fi marcaţi de agresivitate, gelozie, moarte subitã, rãzbunare, orbire.

Personajele sunt oameni simpli dintr-un sãtuc portughez foarte sãrac, dar în limbajul lor nepretenţios reuşesc sã-şi povesteascã durerile într-un mod foarte percutant. Toţi vor sã se piardã în iubire, singurul lucru care îi rupe de deprimarea şi sordidul în care trãiesc (sau singurul marcant la nivel existenţial, pentru cã apar şi neaşteptate scântei de magie, fãrã însã ca acestea sã le lumineze lumea sumbrã la care sunt condamnaţi), dar dragostea le este în mod constant refuzatã, nerãmânându-le decât momentele de o tandreţe rãpitoare înainte de un sfârşit inevitabil violent.

Ce mi-a plãcut cel mai mult: modul în care Peixoto foloseşete repetiţiile pentru a reda obsesivitatea acelor idei care ne încarcereazã într-o monomanie fatalã. Limbajul este punctul forte al acestui roman.

"Am plâns mult, iar noaptea trecutã a fost o eternitate alcãtuitã din mai multe vieţi de suferinţã, aceeaşi disperare înlãuntrul multor vieţi fãrã speranţã. Cunosc gustul lacrimilor. Iţi aduci aminte când ploua? Iţi aduci aminte de tatãl nostru, la târg, când ne-a cumpãrat douã umbreluţe la fel, negre? Treceam pe strãzi, cu cele douã umbreluţe la fel, ocoleam bãlţile, ploaia fãcea sã curgã râuri în rigole, cele douã umbreluţe împreunã şi ploaia cãzând şiroaie de pe spiţe. Lacrimile îmi amintesc acum de ploaia aceea, dar absenţa ta din tot ce e dimineaţa aceasta transformã dimineaţa şi tot restul într-o întâlnire cu tristeţea şi nu existã lacrimi care sã se compare cu ploaia alãturi de tine. In prezenţa ta, orice era bun, pentru cã şi tu erai bun, fratele meu. Iar noaptea asta m-a îngropat. Iar noaptea asta fãrã tine a fost mult timp, mult mai mult decât o noapte, mulţi ani, care m-au sfârşit. Sunt mai bãtrân decât dacã aş fi murit de secole, mai istovit decât dacã aş fi numai o amintire pe care n-o mai ţine minte nimeni."

Un comentariu: