Marin Malaicu-Hondrari -"Lunetistul"

Cum te urmãresc lucrurile lãsate în aer în tinereţe. Am citit cartea acum vreo trei ani (da, sunt încã în urmã cu postãrile) şi între timp am şi dat-o, aşa cã am rãmas fãrã citate (este clar, pe de altã parte, cât mi-a plãcut...).
O poveste de dragoste între doi oameni care par sã fie fãcuţi unul pentru celãlalt şi cum te distruge atracţia faţã de ceva foarte diferit de ceea ce eşti tu, de pasiunile tale etc. Este una din puţinele cãrţi româneşti care nu trateazã un subiect puternic marcat local. Lucru care poate fi apreciat de unii cititori (sãtui sã tot citeascã despre România şi problemele ei), dar, în cazul meu, i-a dat cãrţii un aer artificial (mie oricum nu-mi plac cãrţile cu acţiune, cu ucigaşi plãtiţi şi mafie; poate dacã este scrisã de Bolaño...; iar quest-uri nu mai joc de când nu mai am sesiuni la facultate).
Trebuie sã recunosc cã mi-a plãcut atmosfera tandrã din carte. Si cam atât.