Truman Capote -"Breakfast at Tiffany's"

Probabil unul din cazurile în care filmul e mai celebru decât cartea. Toatã lumea o ştie pe Audrey Hepburn în rolul lui Holly Golightly. Oricum, personajul este fermecãtor şi pe ecran şi în scris (deşi trebuie sã fim cinstiţi şi sã recunoaştem cã pe ecran e mai atrãgãtoare; cred cã mulţi au ajuns sã citeascã cartea tocmai datoritã filmului). Este femeia independentã, cãreia nu-i pasã de o relaţie stabilã şi care se bucurã din plin de bucuriile şi petrecerile pe care ţi le aduce viaţa într-un oraş mare. Este acea combinaţie de vulnerabilitate şi neseriozitate care ascunde un trecut traumatizant într-un prezent visãtor, pozitiv, energic.

Oricum, finalul este mai reuşit în carte pentru cã nimeni nu-l obligã pe Capote la siropoşenia din film, iar Holly rãmâne pânã la capãt consistentã în dorinţa ei de a nu aparţine nimãnui şi a nu avea pe nimeni care sã-i aparţinã. Personajul naratorului este mult mai riguros în carte decât în film. Pe cât e de curajos filmul în ce o priveşte pe Holly (deşi sunt unele scene modificate de dragul publicului, cum ar fi faza cu pãrãsirea pisicii), pe atât este de laş în ce-l priveşte pe cel care nareazã povestea. Per total, filmul este mai atrãgãtor pentru public, dar cartea este mai îndrãzneaţã, refuzând compromisurile şi alegând consistenţa în detrimentul oploşirii cititorului.