Povestea a doi tineri care trebuie sã se reabiliteze pentru greşelile percepute de noul regim comunist chinez ca fiind inacceptabile comise de pãrinţi printr-o muncã abrutizantã din nişte regiuni uitate ale Chinei. Intrucât oroarea noului sistem este pãstratã în fundal, cu timide ieşiri în prim-plan, cartea reuşeşte sã fie foarte amuzantã, cu o lejeritate specificã tinerilor, concentrându-se mai mult pe acţiune, anecdoticã şi mai puţin pe reflecţii filosofice sau politice. O carte scurtã care aduce o lecturã antrenantã şi simpaticã, mizând în special pe ideea cã noi luãm ca pe ceva normal accesul la tot felul de cãrţi, în timp ce existã locuri în lume (şi istorie) unde literatura neaprobatã de sistemul politic (abuziv, se-nţelege) reprezintã o infracţiune. Eu am hohotit de râs de câteva ori.
"-Ai auzit de literatura occidentalã? mã întrebã Luo într-o zi.
-Nu cine ştie ce. Stii cã pe ai mei nu-i intereseazã decât munca lor. In afarã de medicinã nu prea mai ştiu altceva.
-La fel şi-ai mei. Mãtuşa mea însã avea câteva cãrţi strãine traduse în chinezã, înainte de Revoluţia Culturalã. Imi aduc aminte cã mi-a citit dintr-o carte care se numea Don Quijote, povestea unui cavaler bãtrân şi caraghios.
-Unde-or fi acum toate cãrţile alea?
-Scrum. Gãrzile Roşii le-au fost confiscat şi le-au ars în public, fãrã milã, chiar în faţa blocului ei.
Preţ de câteva minute am fumat pe întuneric, într-o tãcere tristã. Ceea ce se întâmpla cu literatura mã deprima îngrozitor: mare ghinion avuseserãm! La vârsta la care am fi ştiut, în sfârşit, sã citim, nu mai era nimic de citit."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu