George Saunders -"Zece decembrie"

Dacã sunteţi în cãutare de o carte de prozã scurtã în care sã vã prindeţi urechile, încercaţi cu încredere „Zece decembrie”. Cele zece povestiri au tot felul de subiecte ciudate, fantastice (chiar distopice) şi sumbre, dar personajele sunt lucrurile cheie din ele. Efectul pe care naraţiunile îl au asupra cititorului este foarte variat, mergând de la umor la groazã. Dar personajele care, deşi de multe ori par sã merite dispreţul sau batjocura la prima vedere, scot la ivealã resurse nebãnuite de bunãtate, altruism, umanitate alcãtuiesc cel mai interesant aspect al cãrţii, ceea ce o salveazã de la a fi o carte tristã.
Partea cea mai dificilã a cãrţii este stilul. Povestirile nu sunt scrise toate în acelaşi stil astfel încât sã te poţi obişnui pânã la sfârşit astfel încât lectura sã fie mai comodã. Fiecare povestire pune cititorul la încercare venind cu un stil diferit, alãturi de alte lucruri neaşteptate (nu ştii dacã vei gãsi o lume imaginarã sau una realistã; nu ştii dacã personajul principal e copil, adolescent, bãtrân; nu ştii dacã poţi avea încredere în abilitãţile intelectuale şi emoţionale ale personajului de a surprinde şi prezenta evenimentele în mod adecvat etc.).

Nu sunt un bun cititor de proză scurtă. Este un format care nu mă atrage; de aceea nici nu am citit mult, astfel încât am puțină deschidere către tehnicile experimentale de aici. Probabil nu sunt cel mai potrivit cititor pentru a aprecia talentul lui George Saunders în acest moment.

 
 Inceputul:
"Turul de onoare.
Cu trei zile înainte de cea de-a cincisprezecea ei aniversare, Alison Pope s-a oprit în capul scãrilor.
Sã spunem cã scara era de marmurã. Sã spunem cã ea a coborât şi toate capetele s-au întors. Unde era {alesul}? Apropiindu-se acum, înclinându-se uşor, el a exclamat: cum poate un ambalaj delicat sã cuprindã atâta? Uups. Spusese ambalaj delicat? Si rãmãsese neclintit? Cu faţa-i latã şi princiarã, golitã de orice expresie? Bietul de el! Imi pare rãu, sub nicio formã, adio, clar nu era {alesul}."