Ida Magntorn -"Style by City"

O carte de design interior care mie mi-a plăcut foarte mult deoarece e  deosebit de practică pentru cei preocupți de alte pasiuni în viață, dar cărora le-ar plăcea să-şi decoreze singuri casa într-un stil interesant.
Ida Magntorn propune soluții concrete cu elemente şi paletă de culori pe care să le foloseşti dacă vrei să dai casei tale un aer dintr-un loc special (parizian, nordic, londonez, californian, newyorkez).
Bineînțeles că s-ar găsi mereu snobi care să strâmbe din nas că ce chestie stereotipă să pui o cadă în mijlocul dormitorului ca să-i dai un aer londonez. Dacă eşti genul de persoană care le ştie mai bine pe toate, atunci cartea aceasta nu este pentru tine. Dacă eşti genul de persoană care caută ponturi concrete de decorat o cameră, atunci aceasta este lectura potrivită pentru tine. Evident, autoarea face unele generalizări, dar aici mi se pare un act de luciditate estetică necesar în selecția elementelor considerate reprezentative pentru un anumit spațiu.
Pe lângă sfaturile practice, cartea conține o sumedenie de fotografii ca să-ți poți face o idee despre cum arată punerea lor în practică. In plus, la fiecare capitol (destinat câte unui oraş) Ida Magntorn adaugă liste relevante cu melodii, cărți şi filme pe care le poți folosi pentru a intra în atmosfera locului.

Ca să vă faceți o idee, acesta este playlist-ul ca să intrați în atmosfera New York-ului:
Rufus Wainwright -"Cigarettes and Chocolate Milk"
Suzanne Vega -"Tom's Dinner"
LCD Sound-system -"New York, I Love You, but You're Bringing Me Down"
Lou Reed -"Walk on the Wild Side"
The Velvet Underground -"Sunday Morning"
Simon and Garfunkel -"The 59th Street Bridge Song"
Frank Sinatra -"New York, New York"
Bob Dylan -"Don't Think Twice, It's All Right"
Lenny Kravitz -"Sitting on Top of the World"
Leonard Cohen -"First We Take Manhattan"

Jasper Fforde -"Cazul Jane Eyre"

O carte suprarealistă foarte amuzantă, mai ales pentru iubitorii de literatură. O Anglie unde literatura este o parte serioasă din realitate, unde milioane de fani iau cu asalt anual casele memoriale ale scriitorilor, unde pe stradă ai tonomate cu voci care recită din Shakespeare şi unde se produc infracțiuni grave de modificare a operelor literare în original.
Se impune, deci, existența unei brigăzi de detectivi literari, din care face parte şi Thursday Next, eroina cărții însărcinată cu prinderea maleficului Hades care foloseşte un portal de proză furat pentru a se strecura în manuscrisele originale ale cărților unde le schimbă iremediabil conținutul. In plus, Thursday are şi propriile probleme sentimentale, ca să nu mai vorbim de rezolvarea misterului adevăratului autor al pieselor considerate a fi scrise de Shakespeare.
Lucrurile se înrăutățesc considerabil când Jane este dată afară din manuscrisul "Jane Eyre", iar Next trebuie să intre în carte ca să-l vâneze pe Hades, fără ca această incursiune să aducă modificări dramatice în poveste.
Pe lângă umorul simpatic, cartea te face să te simți bine ca cititor atunci când vezi că literaturii i se dă un loc atât de important. Această graniță permeabilă dintre literatură şi lumea reală este ca un vis devenit realitate pentru orice cititor. Mai ales că şi faimoasele păsări dodo sunt readuse la viață prin mecanismele care fluidizează şi dimensiunile temporale, nu numai ficționale. Ah, şi Tara Galilor şi-a declarat independența. Este, de fapt, o lume care a luat-o razna exploatând multe dintre întrebările cu "ce-ar fi fost dacă..." pe care ni le-am pus mai toți în diversele noastre lecturi.

Sebastian Barry -"Jurnalul ascuns"

O carte scrisă într-un stil prea cuminte pentru a-mi plăcea în mod deosebit. Roseanne McNulty este o bătrână uitată într-un azil de unde riscă să fie dată afară pentru că nimeni nu ştie de ce e acolo şi dacă chiar trebuie să stea într-un spital. Aşa că Roseanne încearcă să-şi pună cap la cap bucățile de amintiri care i-au mai rămas ca să-şi reconstituie viața. Memoriile ei alternează cu observațiile pe care le face psihiatrul care o are în grijă, doctorul Grene.
In principal este o poveste despre cruzimea umană, speranțe distruse, refuzul absurd al dreptului fiecăruia de a fi fericit şi iubit de un context social şi istoric complet aiurea. Moştenirea familială este o bazaconie care ne poate distruge viața în mod cu totul nedrept. Iar irlandezii se ştie că au o manie specială pentru genul acesta de tradiție toxică, de trecere a păcatelor de la o generație la alta. Cam ca la albanezi. Doar că Barry se află la ceva distanță de un Kadare unde disperarea existențială dobândeşte o dimensiune filosofică la cât e de sumbră şi atotacaparatoare, pe când la Barry o coteşte puțin spre telenovelă (bine, poate e un comentariu exagerat de acid, dar la cât nu mi-a plăcut cartea se iartă).
Lui Barry nu-i lipsesc unele finețuri la nivel de detalii, unele imagini neaşteptate în comparații şi metafore, mai ales când trebuie să contureze un personaj. Dar povestea e cam mediocră. Si nici procedeul ăsta cu un martor în care nu prea poți să ai încredere că e cam țicnit opus unui absent lucid care vine să completeze fix ce i-a scăpat martorului nu salvează situația. Barry nu este nici vreun Faulkner. Există o fărâmă drăguță de lirism în modul de a scrie şi o forță a locului pe care o simți clocotind sub firul acțiunii, dar ca un tot cartea nu mi s-a părut că are suficiente lucruri pentru a fi remarcată. Si a fost remarcată la Man Booker...

Eve Tharlet -"Promisiunea ramane promisiune"

O carte foarte frumos ilustratã, cu nişte culorii vii şi simple, potrivitã pentru copiii mici.
Este povestea unui pui de marmotã care se împrieteneşte cu o pãpãdie pe care o pierde doar pentru a o regãsi anul viitor când iese din hibernare.
Da, şi aceastã carte are un personaj principal cu nume, dupã cum am tot spus cã recomandã studiile ca poveşti de citit pentru copii.

Cartea are şi un CD frumos cu povestea cititã în românã şi în limbi strãine, dar (iarãşi) studiile aratã cã un copil recepţioneazã cel mai bine textul citit de dumneavoastrã, nu cel înregistrat. Dar tot este o metodã bunã de a-l expune la alte limbi şi util dacã încercaţi sã-l învãţaţi o limbã strãinã pentru cã vã e mai uşor dacã ştiţi povestea sã ajutaţi copilul sã înţeleagã textul în altã limbã.

Mie-mi plac mult cãrţile de la DPH şi vã recomand sã vã uitaţi la oferta lor editorialã pentru copii

Elisabeta Lasconi -"Carti pereche in literatura romana si universala"

Fãrã sã intru în detalii de valoare literarã privind cãrţile româneşti alese de Elisabeta Lãsconi (sã spunem cã gusturile noastre literare nu prea se potrivesc), ideea centralã a cãrţii este atrãgãtoare prin faptul cã subliniazã importanţa contextului lingvistic şi cultural în determinarea succesului publicistic.
Astfel, deşi unele cãrţi româneşti sunt superioare temporal, stilistic, tematic faţã de altele similare, acestea din urmã se bucurã de un succes internaţional de multe ori datoritã limbii în care au fost scrise, unde se adreseazã unui public cititor cu mult mai larg decât restrictiva limbã românã.

Se pune aşadar problema succesului de conjuncturã care pare sã primeze în faţa valorii literare. Iar unele cãrţi selectate de Elisabeta Lãsconi sunt surprinzãtoare, atât prin revelaţia lor literarã, cât şi prin evidenţierea ignoranţei editoriale de la noi, unde mai nimeni nu vine cu o perspectivã proaspãtã şi autenticã asupra cãrţilor autohtone care meritã promovate şi re-editate. Si aici Elisabeta Lãsconi insistã pe alocuri asupra modului în care am preluat fãrã discriminare valorile literare stabilite de regimul comunist, valori care nu au fost puse sincer şi nemilos sub lupa analiticã dupã Revoluţie, ceea ce a dus la pãstrarea pe nedrept în obscuritate a unor cãrţi interesante pe care nu a venit nimeni sã le revanşeze în faţa ghinionului de a fi fost scrise în contextul unei ideologii înguste şi limitative.

Gellu Naum -"A doua carte cu Apolodor"

"A doua carte cu Apolodor" cuprinde mai multe poezii scurte despre diverse aventuri ale pinguinului Apolodor impreuna cu alti doi prieteni de la circ, leul şi cangurul.

Poeziile acestea au o particularitate: schepsisul din multe dintre ele se regãseşte în imaginea care însoţeşte versurile. Aceasta este o trãsãturã mai ciudatã a unei cãrţi de poezii, cu plusuri şi minusuri. Nasol este cã dacã învaţã poezia copilul nu prea o poate recita pentru cã ascultãtorul trebuie sã ştie imaginea de la poezie ca sã în înţeleagã tâlcul. Dar cu adevãrat interesant este faptul cã un copil care se prinde de inovaţia poeziilor învaţã un lucru pe care altfel l-ar gãsi mult mai târziu din cãrţi mult mai complicate: interacţiunea cu cartea care se construieşte ca un univers în sine, o lume care îşi este suficientã, care are viaţã doar în paginile cãrţii în care trebuie sã intri dupã ce te desprinzi de lumea realã. E un efect foarte interesant pe care aceastã minunatã carte îl prezintã copiilor foarte mici, ceea ce este greu de gãsit la alte cãrţi. Nu este genul acela de carte cu care copilul se poate lãuda cã a citit-o şi a învãţat poezii. Este o carte pe care copilul o citeşte ca o plãcere intimã, ascunsã, secretã, pe care nu o împãrtãşeşte cu nimeni. Este doar el şi cartea.

Desigur, ediţia de la Editura Arthur are ilustraţii minunate.