"A doua carte cu Apolodor" cuprinde mai multe poezii scurte despre diverse aventuri ale pinguinului Apolodor impreuna cu alti doi prieteni de la circ, leul şi cangurul.
Poeziile acestea au o particularitate: schepsisul din multe dintre ele se regãseşte în imaginea care însoţeşte versurile. Aceasta este o trãsãturã mai ciudatã a unei cãrţi de poezii, cu plusuri şi minusuri. Nasol este cã dacã învaţã poezia copilul nu prea o poate recita pentru cã ascultãtorul trebuie sã ştie imaginea de la poezie ca sã în înţeleagã tâlcul. Dar cu adevãrat interesant este faptul cã un copil care se prinde de inovaţia poeziilor învaţã un lucru pe care altfel l-ar gãsi mult mai târziu din cãrţi mult mai complicate: interacţiunea cu cartea care se construieşte ca un univers în sine, o lume care îşi este suficientã, care are viaţã doar în paginile cãrţii în care trebuie sã intri dupã ce te desprinzi de lumea realã. E un efect foarte interesant pe care aceastã minunatã carte îl prezintã copiilor foarte mici, ceea ce este greu de gãsit la alte cãrţi. Nu este genul acela de carte cu care copilul se poate lãuda cã a citit-o şi a învãţat poezii. Este o carte pe care copilul o citeşte ca o plãcere intimã, ascunsã, secretã, pe care nu o împãrtãşeşte cu nimeni. Este doar el şi cartea.
Desigur, ediţia de la Editura Arthur are ilustraţii minunate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu