Dan Lungu -"Prozã cu amãnuntul"

Dan Lungu la începuturile lui. O colecţie de povestiri, inegale ca valoare, dar totuși niște exerciţii interesante de scriere, cu o deosebitã atenţie la detalii, cu personaje aparent mãrunte, dar care dezvoltã problematici generale și complicate.

Bãiatul din "Chetã la flegmã", prima povestire din carte și, totodatã, preferata mea, învaţã sã supravieţuiascã într-o lume haoticã și violentã într-un mod mult prea brutal pentru un copil.
"Rude nu am avut niciodatã. In general oamenii sãraci nu au rude, însã eu am avut prieten un câine. Unu’ bãtrân care abia se ţinea pe picioare, m-am împrietenit cu el pe malul iazului. Avea ochii blânzi și blana lãţoasã, de culoarea ruginei. Noaptea dormea cu mine, mã încãlzea la spate. Odatã m-am trezit cu spatele rece. Mi-a pãrut rãu dupã el, mai rãu ca dupã tata. Tata nu mã încãlzise niciodatã la spate."

Toate povestirile conţin un amestec interesant de banal și poezie, de dramã și duioșie, de violenţã și delicateţe, cu o serie de personaje foarte frumos lucrate, individualizate, diverse (acoperind toate calupurile de vârstã, de la copilãrie la senectutea senilã). Este o carte care poate fi cititã ca un respiro de la alte lecturi complicate, dar care îţi va insera în memorie unele fragmente ce te vor urmãri mult timp.