Teleșpan -"Cimitirul"

"Cimitirul" este un fel de roman-jurnal al unui homosexual român plecat în Londra, din aceleași eterne motive pentru care românii pleacã prin alte ţãri europene. Adrian este un tip haios, care preferã sã vadã laturile amuzante ale situaţiilor de multe ori penibile în care se regãsește, care îi cucerește pe alţii cu naturaleţea reacţiilor sale și cu dispoziţia continuã de a face haz de necaz.
Pentru mine a fost o carte foarte amuzantã, am hohotit de râs la mai multe pasaje (deși nu asta caut neapãrat în lecturile mele și nu este un motiv suficient pentru a cataloga o carte ca fiind "bunã"), ceea ce nu este o reacţie ușor de obţinut în cazul meu. E adevãrat cã unele episoade din carte sunt rãsuflate (de ex. bunica moartã jefuitã în capela cimitirului) și reflecţiile asupra divinitãţii, a sensului vieţii, a relaţiilor dintre oameni, a traumelor din copilãrie, a familiei etc. sunt stereotipe, plate, de revistã Cosmpolitan sau altele asemãnãtoare (și știu ce scrie în Cosmopolitan pentru cã e o revistã distribuitã gratuit la festivaluri de film, cum a fost NexT-ul, sau ţi-o poţi lua la liber de pe mãsuţã la Cinemateca Union sau la Elvire Popesco), dar talentul de povestitor al acestui Teleșpan este unul de zile mari; el face tot farmecul cãrţii, el reprezintã singurul motiv pentru care meritã sã citești romanul.
Poate stârni, într-adevãr, repulsia cititorilor mai pudibonzi, mai ales prin detaliile sexuale (de multe ori amuzante prin pitorescul lor, dar foarte explicite) ale relaţiilor dintre bãrbaţi, dar altfel și eu folosesc în gând același înjurãturi ca și coloratul personaj Green, deci nu mi s-au pãrut ceva exagerat.
Mie mi-a zgândãrit curiozitatea pentru cã a fost aleasã de cititori cartea anului 2013 pe un renumit site (și) de literaturã. Nu meritã clar locul I, dar nici nu este de ignorat. Abia aștept sã citesc alte cãrţi ale lui Teleșpan; sper cã va scrie din ce în ce mai bine și cã-și va gãsi subiecte și scene mai originale, pe mãsura stilului sãu atractiv de a povesti.