Saul Bellow -"Ravelstein"

Abe Ravelstein, deși oricum deja excentric prin natura ideilor sale, își uimește anturajul cu cheltuielile fabuloase pe care le face în ultimul timp pe tot felul de obiecte rafinate, de lux, fine (pãturi de mohair, un BMW de 80.000 de dolari, o jachetã Lanvin de 4.500 de dolari etc.). Dispoziţie care nu ne mirã atunci când aflãm cã va muri în viitorul apropiat din cauza SIDA. Astfel, cartea cuprinde reflecţiile lui Ravelstein spre sfârșitul vieţii, cu incursiuni în diverse amintiri care îl contureazã pe Abe ca personalitate solarã, efervescentã, prin excelenţã citadinã, și care definesc relaţia dintre el și Chick.
Chick, cel care povestește romanul și prietenul de-o viaţã al lui Abe, îl convinge pe acesta sã publice o carte pentru publicul larg cu toate opiniile, teoriile sale (critice la adresa multor idei îndrãgite de americani) din notiţele pentru cursurile universitare pe care le ţine în schimbul realizãrii unei biografii postume, adicã a romanului în chestiune. Cartea lui Ravelstein devine un best-seller care îl scoate din semi-anonimat (în afara de mediul universitar numele lui nu cântãrea foarte mult) și-i sporește semnificativ averea.
Chick și Abe au tot felul de schimburi de replici (pe alocuri chiar foarte reușite) despre diverse subiecte (cum ar fi lumea de apoi –ceea ce, în absolut, ar putea pãrea lipsit de compasiune într-o asemenea situaţie, dar, în particular, apare ca ceva natural, firesc între cei doi prieteni), despre vieţile lor intime (uneori apropiindu-se periculos de mult de bârfã, dar salvându-se prin pãstrarea unei pedanterii amuzante)...

Este cumva o joacã despre ce înseamnã sã scrii un roman, despre limitele, sau, mai bine, despre lipsa limitelor pentru acest gen de scriiturã care ne permite sã pãstrãm vitalitatea și complexitatea descrierii unei persoane. O biografie nu trebuie sã fie o înșiruire plictisitoare de date, fapte, întâmplãri, citate, ci poate fi la fel de flexibilã, de neașteptatã, de haoticã, de emoţionalã ca o amintire veritabilã.

Citatul meu preferat: "J’aime à dire, quand on m’interroge sur Finnegans Wake, que je me le garde pour la maison de retraite. Mieux vaut entrer dans l’éternité en compagnie d’Anna Livia Plurabelle plutôt qu’avec les Simpson gigotant sur l’écran de la télévision."