Mai bine îl mai citeam o datã pe Musil decât sã mã lupt cu Pascal Quignard. Un scriitor mai pedant şi mai dezlânat în a-şi închide ideile nu cred cã existã. Dacã vreţi vreodatã sã vã apucaţi de cartea asta, sã ştiţi cã e despre greci şi romani. Mai mult despre romani decât despre greci. Cu zei, istorie, literaturã, citate (de obicei cu o relevanţã dubioasã pentru subiectul discutat). Este o carte de bãtut câmpii (acum ştiu ce simţea proful de literaturã din Franţa când îmi citea lucrãrile şi îmi spunea cã nu-mi inchei ideile; karma strikes back).
Gãsiţi totuşi şi nişte fapte diverse interesante. Cum ar fi despre inventatorul pornografiei, Parrhasios (pictor de bordeluri), despre care avem informaţii doar din relatãrile altora.
In fine, avem imaginea unei civilizaţii încremenite în spaima de dinaintea ororii şi în credinţa cã pasivitatea este semn de inferioritate. Faptul de a fi activ e un semn de nobleţe. Transformarea în spaimã a erotismului jucãuş, neserios, libertin.
Ca sã vã faceţi o idee despre stilul din carte:
„Dezmierdãrile umane sunt confundate neîncetat cu neaşteptate limite libidinale sau temporale pe care dorinţa ce le animã, dar care la fel de repede slãbeşte, nu le înţelege niciodatã. Nici conştiinţa iubiţilor nu le înţelege întotdeauna. Insuficienţa noastrã eroticã, satisfacerile noastre incomplete sau desincronizate în toiul jubilaţiei ne descumpãnesc.
Plãcerea ne smulge dorinţa.
Suntem sortiţi fantasmelor, precum rechinii sunt sortiţi mãrii.
In corpul masculin, elementul sexual se manifestã ca o deformare absolut insolubilã, ori solubilã doar prin violenţa actului. Excesul sexual se manifestã de fiecare datã sub forma unei reveniri inadecvate, anacronice, trãite la modul constrângãtor, intempestiv sau ruşinoş, total involuntarã, mereu imperioasã, mereu inexprimabilã pentru cã limbajul, departe de a se uni cu libidoul, îl divinizeazã.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu