Am pornit de acasã din Iaşi spre Maramureş, cã prea îl laudã toatã lumea. Ne-am oprit lângã Vatra Dornei ca sã facem un scurt traseu în Munţii Cãlimani. Am cãutat o pensiune cât mai aproape de Parcul Natural, aşa l-am gãsit pe nea Traian de la pensiunea Perla Cãlimanilor din Gura Haitii. E foarte frumos la nea Traian, existã şi o bucãtãrie unde vã puteţi gãti, are şi un mic magazin de unde vã puteţi lua nimicuri de mâncare în caz cã aţi ratat ceva la bagaj. Chiar la intrare în Gura Haitii pe dreapta este o pãstrãvãrie pe care v-o recomand cãlduros. Pãstrãvul este foarte arãtos (noi ne-am luat câteva bucãţi pentru un grãtar de searã) şi a doua zi dupã ce am ajuns au deschis terasa (noi ne-am bucurat de pãstrãvul lor cu smântânã –reţetã specificã locului- atunci când am coborât de pe munte).
Din Gura Haitii se pot face douã trasee mari: creasta cu Vârful Pietrosu sau 12 Apostoli. Noi am ales sã mergem pe creastã, dacã tot am stat doar douã nopţi aici. Se poate merge cu maşina pânã la exploatarea de sulf, iar de acolo se ia triunghiul albastru prin pãdure, apoi dunga roşie pe creastã. Dacã vreţi sã scurtaţi semnificativ drumul, se poate urca pe un drum judeţean, cred, pe lângã carierã, pe nişte serpentine (noi am ales sã coborâm pe jos pe drumul acesta). Atenţie, drumul este extraordinar de prost pe unele porţiuni, dar scutiţi cel puţin 2 ore. Altfel, vã ia cam 5-6 ore pânã la vârf, iar urcuşul prin pãdure pe triunghi albastru nu este spectaculos. De sus, însã, priveliştea e minunatã.
Sã aveţi apã la voi apã pentru cã nu sunt izvoare. La un moment la o intersecţie de trasee, unde începe urcuşul spre creastã veţi vedea un semn spre izvor 150m. Nu vã obosiţi sã coborâţi. Izvorul e aproape inexistent. Nu este nimic amenajat. Dacã nimeriţi în week-end şi vã cere cineva taxã de intrare în parc puteţi sã le faceţi scandal: intrarea pe triunghi albastru nu se vede bine pentru cã se face printr-un jnepeniş pe care nu l-a tãiat nimeni ca sã se vadã cãrarea; de altfel, sunt mai multe porţiuni unde nu s-a obosit nimeni sã taie jnepenişul din cãrare; izvorul nu este deloc amenajat (daca sãpa macar 50cm2 cineva şi fãcea acolo un pãtrat de lemn sau punea o cãldare de metal, puteai şi tu sã-ţi umpli o sticlã cu apã). In parc se pare cã sunt vipere. La întoarcere noi ne-am întâlnit cu un şarpe, dar cred cã e un şarpe de alun, nu o viperã.
De aici ne-am îndreptat spre Maramureş prin Bistriţa (evitaţi drumul prin Cârlibaba). Cam pe unde e satul lui George Coşbuc, opriţi-vã la pãstrãvãrie. Gãtesc bine şi icrele sunt din partea casei. Noi ne-am cazat la Borşa, care era un întreg şantier. Se reparau şoselele în draci, era un haos de nedescris, un praf de sã-l tai cu cuţitul. Oricum, Maramureşul candideazã cu succes la judeţul cu cele mai proaste şosele din ţarã. Inarmaţi-vã cu rãbdare dacã aveţi de gând sã faceţi un drum pânã acolo.
In drum spre Cimitirul Vesel, am oprit la Sighetul Marmaţiei ca sã vizitãm Memorialul Victimelor Comunismului. Nu cumva sã-l rataţi dacã treceţi prin zonã. Este foarte bine realizat. Are acelaşi nivel calitativ ca muzeul de la Check Point Charlie din Berlin. De mai multe ori mi s-a fãcut pielea gãinã pentru cã încã mai sunt vibraţiile ororilor care s-au întâmplat acolo. E un loc foarte încãrcat de suferinţã.
Cimitirul Vesel e cam kitchos, ca s-o spunem sincer. Vizual, se vede frumos, cu toate crucile acelea lucrate în stil asemãnãtor, cu biserica lui coloratã. Dar conţinutul cam lasã de dorit şi oricum te plictiseşti sã tot citeşti crucile alea. E de bifat, dar nu e vreo mega-experienţã.
Per total, Maramureşul nu ni s-a pãrut ceva deosebit. E frumos, îl puteţi încerca dacã vã pasioneazã, dar nouã ne-a plãcut mult mai mult zona Bucovinei. Maramureşul e foarte lãudat şi super vândut, dar la faţa locului e mult prea puţin spectaculos faţã de aşteptãri.
De aici am coborât spre Bucureşti prin Ardeal. Ne-am cazat la Turda, un oraş mic, cu un centru istoric drãguţ, aproape de Cluj pe unde ne-am şi plimbat în vreo douã zile.
In Cluj ne-a plãcut la berãria de pe terasa Magazinului Central de unde ai o panoramã foarte frumoasã asupra oraşului.
In Turda puteţi vizita salina. Ce e interesant la salina de acolo este lacul pe care te poţi plimba cu bãrcuţele şi care e frumos amenajat cu nişte structuri de lemn interesant luminate.
La plecare ne-am oprit la Racoş (lângã Rupea) pentru a vedea vulcanul stins. Iniţial am vrut sã ne şi cazãm aici o noapte, dar localitatea este moartã, nu e nimic investit, nu e nimic amenajat. Si chiar e pãcat pentru cã vulcanul este interesant şi nu e greu de ajuns la el, aşa cã e accesibil pentru oricine, inclusiv pentru familiile cu copii mici. Noi am ales sã ne întoarcem în aceeaşi zi la Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu