Roberto Bolano -"Last Evenings on Earth"

Subiectele abordate de Bolaño nu sunt spectaculoase, iar personajele nu transformã lumea, şi totuşi existã ceva care te captiveazã în aceste povestiri. Ne regãsim în cãutarea propriei identitãţi care caracterizeazã mai pe toţi cei din Last Evenings on Earth. E un ton melancolic în fundal, ceva indescriptibil care îi scoate din monotonie. Povestirile sunt neaşteptat de simple : corespondenţa dintre doi scriitori sud-americani care au emigrat şi care acum câştigã bani din participarea la diverse concursuri literare din orãşele de provincie; vacanţa în Acapulco a unui tatã cu fiul sãu care citeşte o carte de poezii suprarealise; o americancã rãtãcind din ţarã în ţarã, din continent în continent, din relaţie în relaţie etc. Dar Bolaño reuşeşte cumva sã ne absoarbã în viaţa personajelor sale şi sã creeze unele scene oarecum cinematografice care rãmân cu tine dupã ce termini cartea. Povestirile existã în sine, nu sunt scrise nici mãcar pentru a avea un final. Trebuie neapãrat sã fac rost de 266!

Filip si Matei Florian -"Baiuteii"

Foarte simpatica. E povestea unei copilarii din perioada comunista, dar amintirile nu sunt aceleasi stereotipuri din alte carti de genul asta. Noua este modalitatea de povestire, alternativ de catre cei doi frati care, uneori, impart aceleasi amintiri, dar din perspective si cu stiluri diferite. Un duet foarte reusit, fara o incrancenare revoltata impotriva comunismului in sine, ci doar povestirea unei copilarii cu inevitabilele ei amaraciuni (in cazul de fata legate pe alocuri de sistemul politic), dar si trairi de o imaginatie aproape magica.

Alte pareri : aici

Amitav Ghosh -"Sea of Poppies"

Marea de maci prezintã o Indie a anului 1838 –în pragul rãzboiului opiumului cu China și în plinã exploatare a macilor în India colonizatã. Realitatea economicã a romanului constã, pe lângã cultivarea excesivã a macilor sub presiunea britanicilor (preţul fânului pentru acoperișuri ajunsese la un preţ exorbitant, tocmai pentru cã toate pãmânturile erau folosite aproape exclusiv pentru industria opiumului), și în comerţul cu sclavi (oficial lucrãtori “forţaţi” de împrejurãri sã se “voluntarieze” pentru a tãia trestie de zahãr în insulele Mauriţiu). Astfel, într-o societate tradiţionalistã, unde ierarhia își pierde sensul într-un mediu de exploatare capitalistã a unuia dintre cele mai distrugãtoare vicii ale acelor timpuri (opiumul), oamenii sunt pierduţi între necesitatea de a funcţiona pe principiul cererii și ofertei și supunerea unor ritualuri și valori desuete prin încãrcarea lor de o violenţã inutilã. Ibis, corabia unde se formeazã un amestec extrem de heterogen de oameni (marinari, pușcãriași, ţãrani) din toate pãrţile lumii, cu un trecut care trebuie falsificat (inclusiv vasul are un astfel de trecut –fusese folosit înainte pentru a transporta sclavi din Africa în America), desfãșoarã o panoplie de limbi, culturi, caractere –cu tot farmecul englezei creole, al pidgin-ului și al multor altor dialecte (cu care începi sã te obișnuiești pe parcursul cãrţii pentru a-ţi da seama cã un compromis lingvistic se creeazã, prin necesitate, în astfel de circumstanţe), cu personaje diverse, de la americanul -combinaţie dintre o sclavã neagrã și un stãpân de sclavi albi, printr-o franţuzoiacã orfanã, printr-un raja anglofil, victima unui proces semi-corect în urma cãruia i se confiscã toatã averea și este condamnat la 7 ani în insulele Mauriţiu, pânã la Deeti, o ţãrancã al cãrei trecut, înţelepciune și presimţiri supra-naturale o pregãtesc pentru sanctificare. Ibis este corabia care îi va purta peste “apele negre”, oferindu-le o scãpare iluzorie de un trecut plin de doliuri, familii ucise, condamnãri la moarte o datã cu moartea soţului etc.

Macii sunt un simbol pentru o asemenea existenţã în care oamenii nu se pot desprinde de pasivitatea, de confortul stagnant oferit de tradiţii. Opiumul le oferã acel escapism pe care mulţi îl preferã în faţa confruntãrii cu o realitate traumaticã la care se pot adapta numai printr-o schimbare profundã a propriului mod de a privi lumea, alãturi de o transformare profundã a întregii societãţi.

Partea de început a romanului este mai interesantã prin portretul fãcut societãţii indiene care suferã de pe urma opiumului atât prin rãspândirea dependenţei, cât și prin imposibilitatea de dezvoltare în afara producţiei de maci, cu toate implicaţiile personale, culturale și sociale pe care le aduce o asemenea structurã. Partea a doua este prea aventuroasã pentru gustul meu (Deeti trebuie sã fugã în Mauriţius pentru a nu fi o povarã și o rușine dupã moartea bãrbatului, raja Neel este forţat sã coboare din lumea lui idilicã pentru a da cu dinţii, la propriu și la figurat, de realitãţile crude, Paulette se îndrãgostește de albul cu sânge negru, Zachary, mai sunt și foști piraţi pe navã etc.).