vineri, 28 octombrie 2022

Veronica D. Niculescu -"Toti copiii libraresei"

 

"Bineînțeles că am vrut să mă sinucid. Așa zic. Dar oare am vrut – chiar am vrut? Sau doar am căutat, în toate aceste plimbări, de rătăcit rătăcind, ca să le zicem plimbări, să dau și eu cumva de un capăt? De un fel de capăt măcar, dacă nu de capătul-capăt, de un capăt fals, provizoriu, unde să pot să mă așez, să descalec de pe animalul turbat, să descarc desagii înfierbântați din spinare, bolovanul din piept, și să strig, ca un om care nu poate pricepe de ce, să scot acel singur urlet prelung și apoi să revin istovită acasă, stoarsă, dar golită de rău, să intru pe ușă cuminte, cu o pâine albă în mână, o nepoată a unei mătuși cumsecade, să mă spăl pe mâini și pe față, să mă așez la masă și să mănânc ce-o fi de mâncare și viața să meargă ușor mai departe, un cățeluș pe-o cărare."

sâmbătă, 22 octombrie 2022

Victor Ieronim Stoichita -"Despartirea de Bucuresti"

 

"-Ce dezastru, ce nebunie! Dezastrul, treacă-meargă; nu-l puteam controla, nici prevedea. O dată nemții, pe urmă rușii! I-am avut pe Ada și Nené (Nené era fratele mamei) înainte să putem bănui că o țară mică, așa cum e a noastră, aflată, desigur, la răscrucea marilor imperii și a marilor interese, poate fi înghițită, ba chiar nimicită atât de brutal. N-aveam cum să prevedem toate astea! Dar nebunia e să crezi că viața poate continua în asemenea condiții. Să ai copii acum chiar că e o nebunie. Și de parcă doi n-ar fi fost de-ajuns, uite-l și pe-al treilea (sora mea, Cristinel, se născuse, într-adevăr, în 1958)! Si cu un soț ca ăsta! Mă rog, are părul creț... Dar oare e de-ajuns? Si cu o familie ca a lui în cârcă, cu toți prinții și prințesele astea care trebuie hrăniți și care nu mișcă un deget, care nu știu decât să se lamenteze! Si cu iarna care bate la ușă. Și cu reînceperea cursurilor în școala asta comunistă, unde Dumnezeu știe ce învață! Și cum să-i educi, de fapt, și la ce bun? Mai ales când muncești cum muncește ea! Avea o voce așa de frumoasă! Acum, uite-o, cu trei copii și un soț cu părul creț! Și de când, mă rog, nu și-a mai cumpărat o rochie nouă?"

duminică, 16 octombrie 2022

Christiane F. -"Noi, copiii din Bahnhof Zoo"

 

"Vorbeam despre tot soiul de lucruri care, de fapt, nu existau decât în mintea noastră. Nu mai aveam nici o relație cu realitatea. Realitatea era, pentru mine, ceva cu totul ireal. Nu mă interesa nici ziua de ieri și nici cea de mâine. Nu aveam planuri, aveam doar visuri. Cel mai mult îmi plăcea să vorbesc cu Detlef despre cum ar fi dacă am avea mulți bani. Voiam să ne cumpărăm o casă mare și o mașină mare și un mobilier trăsnet. Un singur lucru nu apărea niciodată în plăsmuirile noastre: heroina."

duminică, 2 octombrie 2022

Shaun Tan -"Cicada"

 

Lucrurile obisnuite de la Shaun Tan: ruptura, instrainare, eliberare. Cu o grafica exceptionala, desigur