Un roman despre cãutarea altuia, o dorinţã care nu poate fi explicatã, exprimatã în cuvinte, de a gãsi și, poate, a se regãsi în celãlalt, într-o lume unde nimic, nici locurile, nici personajele, nu sunt neapãrat numite, definite. O lume care poate fi a oricãruia dintre noi. Jose este un funcţionar în arhiva unui mare oraș care devine obsedat de viaţa unei femei despre
care nu știe decât ce gãsește în documentele oficiale din arhivã (certificat de naștere, de divorţ etc.). Dacã la început viaţa funcţionarului este lipsitã de aventurã, rutinierã, oarecum demnã de milã, treptat el se implicã în cãutarea fãrã un scop precis a acestei femei. Existã o anumitã dozã de absurd care amintește de Kafka în cercetãrile pe care le face Jose și în timpul cãrora întâlnește tot felul de personaje ciudate (cum ar fi un cioban care-și paște oile în cimitir și care schimbã între ele pietrele funerare de pe morminte). Este
totuși cartea care mi-a plãcut cel mai puţin de la Saramago."…în cãsãtorie existã trei fiinţe, femeia, bãrbatul și aceea pe care eu o numesc a treia fiinţã, cea mai importantã, fiinţa constituitã de bãrbat și femeie împreunã. Nu m-am gândit niciodatã la asta. Dacã, de exemplu, unul dintre soţi comite adulter, cel mai lovit, cel care se alege cu rana cea mai adâncã, oricât ar pãrea de incredibil, nu e celãlalt, ci al treilea, este fiinţa formatã de cuplu…"
