Ryu Murakami –"In supa miso"

"In supa miso", în ciuda straniului personaj Frank și a unei explozii de sânge în stilul lui Tarantino de pe la jumãtatea cãrţii, este totuși unul dintre romanele potolite ale lui Ryu Murakami. Apar mai puţine idei șocante și mai multe reflecţii asupra diferenţei dintre civilizaţia americanã și cea japonezã (lucruri la care oricum te gândești atunci când citești alte grozãvii scrise de Ryu Murakami și care aici sunt relativ mai puţine), douã ţãri care au în comun izolarea, faptul cã nu au fost forţate sã se adapteze la nici o altã culturã.

"Din punctul de vedere al strãinilor, sunt multe chestii neobișnuite în ţara asta și pe majoritatea nu aș putea sã le explic. De ce, în ciuda faptului cã Japonia e una din ţãrile cele mai bogate, oamenii muncesc pânã când se întâmplã chiar sã cadã morţi ? Poţi înţelege niște fete din vreo ţarã sãracã din Asia, dar liceenele de aici de ce se prostitueazã ? Oricine pe lume muncește pentru fericirea familiei, dar în Japonia existã sistemul transferurilor la câte un post departe de casã și nimeni nu se plânge. Nu pot sã explic lucrurile astea - și nu pentru cã aș fi tâmpit. Așa ceva nu scrie în ziare, nici în reviste, și nici la televizor nu vorbește nimeni de ele. Nu îţi explicã nimeni de ce în Japonia existã fenomenele astea, care, vãzute din afarã, par foarte stranii."

Tânãrul Kenji câștigã și el un ban cinstit fãcând pe ghidul pentru turiștii strãini prin cartierele mustind de prostituţie, voyeurism și altele asemãnãtoare din Tokyo. La început bãnuiește doar cã ciudatul Frank poate fi un criminal în serie, și chiar dupã ce se convinge de acest lucru tot simte o simpatie inexplicabilã faţã de acesta. O complicitate în care se regãsește pânã la urmã și cititorul. Sau poate a fost ceva în neregulã cu mine... Dar nu cred.
Frank este un american care aparent nu iese cu nimic în evidenţã, dar care își duce acţiunile violente la extrem pentru a testa lipsa de sens a lumii din jurul lui. Mai ales a societãţii japoneze, abrutizatã de un consumerism excesiv, marcatã de un gol identitar, existenţial, ideologic, pe care nimic nu vine sã-l acopere, nici mãcar de faţadã. Dar Frank nu este numai violent, ci și trist, melancolic, deprimat de aceastã violenţã proprie pe care lumea nu pare sã o împiedice.

"Când îmi fãceau astfel de confesiuni, pronunţau cu durere cuvântul a accepta. Nu îi auzeam însã niciodatã spunând a îndura. Din multe puncte de vedere, a îndura este ceva foarte japonez. Dupã astfel de discuţii simţeam cã tristeţea americanilor are ceva diferit de tristeţea noastrã și mã bucuram cã sunt japonez. Tristeţea pe care ţi-o provoacã efortul de a accepta situaţia este altfel decât cea de a îndura pur și simplu realitatea. Nu cred cã aș fi în stare sã îndur tristeţea pe care o simt americanii."

Apele termale de la Caciulata

Pentru cã este la modã acum sã te duci la bulgari sau în Poiana Brașov, mã voi încãpãţâna sã tot vorbesc despre locuri interesante, unde te poţi relaxa foarte bine, fãrã fiţele inutile pe care simţim nevoia sã le expunem ostentativ.
Mai ales pentru cei din București, Cãciulata este una din staţiunile aflate la doar 200 de km unde te poţi bucura din plin de apele sulfuroase termale, mai ales în iernile cãlduroase și lipsite de zãpadã, cum a fost cea care tocmai s-a terminat.
La complexul Cãciulata sunt 5 piscine moderne cu apã termalã, dintre care una exterioarã, temperatura apei este de 37 de grade, iar la cele din hotel Cãciulata existã și un bar, de unde poţi cumpãra apã mineralã (5 lei sticla mare) sau bere (4 lei halba) și sandwich-uri sau pizza. Intrarea este de 20 de lei pe zi pentru adulţi.
O camerã la hotel Cãciulata este 120 de lei, alegere preferabilã dacã te duci cu copii pentru cã piscinele sunt legate de hotel, deci nu trebuie sã ieși afarã în frig. Altfel, o camerã la pensiune este în medie 60 de lei (poate ajunge pânã la 100 de lei dacã vreţi condiţii deosebite). Iarna se poate mânca doar la restaurantul hotelului pentru cã alte localuri sunt închise. Porţiile sunt, într-adevãr, mici (sunt scrise în meniu –cotletul de porc este la 120 de grame), dar preţurile sunt accesibile (cel mai scump este mușchiul de vitã la grãtar: 24 de lei), iar personalul este amabil. Parcarea la hotel este 2 lei pe zi, dar vã puteţi lãsa mașina și în parcãrile din afara complexului hotelier, unde nu vã costã nimic.