Lars Klinting -seria cu Castor şi Breb

 

La noi seria aceasta a avut mare succes. Sunt mai multe cărticele în care Castor meştereşte câte ceva. Băiatului i-au plăcut paginile cu trecerea în revistă a lucrurilor de care era nevoie pentru reparațiile lui Castor. Le ştia pe de rost. De exemplu, a învățat cum să amesteci culorile (albastru cu galben dă verde etc.). I le-am citit de la 2 ani.

Olga Tokarczuk -"Rătăcitorii"

"[...] mișcă-te mereu, leagănă-te, mergi, aleargă, fugi; când uiți să te mai miști și te oprești pe loc, te acoperă cu labele lui mari, te preschimbă într-o marionetă, te învăluie în respirația lui duhnind a fum și a gaz, duhnind a groapa de gunoi a orașului. El îți va preschimba sufletul colorat într-un suflețel mărunt, plat, decupat din hârtie, din ziar, și te va amenința cu focul, cu boala și războiul, te va înspăimânta până îți vei pierde liniștea și vei înceta să mai dormi. Te va însemna și te va nota în ceaslovul lui, îți va elibera documentul acestei căderi. Îți va ocupa gândurile cu lucruri neînsemnate, ce să cumperi, ce să vinzi, unde e mai ieftin și unde e mai scump. Din acel moment îți vei face griji pentru nimicuri -prețul benzinei și cum influențează ea rata creditului. Vei trăi fiecare zi în durere, ca și cum ai avea de ispășit o pedeapsă, dar cine a înfăptuit crima, ce crimă și când anume, nu vei afla niciodată.

Cânva, demult, împăratul a încercat să reformeze lumea, dar a eșuat și lumea a căzut direct în strânsoarea antihristului. [...] Fugiți, plecați de acasă, mergeți, pribegilor, căci numai astfel vă mai puteți feri de capcanele antihristului!"

Delia Owens -"Acolo unde cântă racii"

Am citit cartea aceasta pentru că am văzut că a făcut multă vâlvă. Mie nu mi-a plăcut, nu mi se pare că se distinge prin nimic mai rar sau inedit. O carte plăcută, dar care nu se remarcă prin nimic. E o poveste de dragoste, cu eternul conflict om vs comunitate, omul fiind în acest caz o fată deşteaptă şi sensibilă, dar extrem de săracă, al cărei refugiu este natura luxuriantă a sudului american.

Inceputul:
"1969
Balta nu e o mocirlă. Balta e un spațiu al luminii, unde iarba creşte din apă, iar apa curge către cer. Pârâiaşe leneşe hălăduiesc în voie, purtând cu ele către mare globul soarelui, iar păsările cu picioroange se înalță cu neaşteptată grație - de parcă n-ar fi alcătuite pentru zbor - în zarva asurzitoare a gâştelor albe."

Olga Tokarczuk -"Poartă-ți plugul peste oasele morților"

"Pentru oamenii de vârsta mea nu mai există locurile pe care le-au iubit cu adevărat și de care au aparținut. Locurile copilăriei și tinereții, satele unde mergeam în vacanțe, parcurile cu bănci incomode unde au înflorit primele iubiri, orașele de demult, cafenelele, casele -toate au încetat să mai existe. Și chiar dacă învelișul lor exterior mai rezistă, este cu atât mai dureros, pentru că te duce cu gândul la o coajă goală. Eu nu am unde să mă întorc. Și asta mă face să mă simt captivă. Pereții celulei mele se întind până la orizont, dincolo de el nu mai văd. În spatele acestor pereți e lumea care acum îmi e străină și nu-mi mai aparține. De aceea pentru oamenii ca mine numai momentul prezent este posibil, ceea de contează este aici și acum, pentru că fiecare apoi este îndoielnic și orice viitor este abia schițat și nesigur, seamănă cu un miraj care poate fi distrus de cea mai măruntă vibrație a aerului."

"Nu era deloc ușor să conversezi cu Sperietoare. Era nemaipomenit de taciturn și, de vreme ce nu puteam vorbi, tăceam. Cu unele persoane, mai ales de sex masculin, e greu să vorbești. Am o anumită Teorie pe tema asta. Odată cu vârsta, mulți bărbați intră într-o stare de autism testosteronic care se manifestă prin atrofierea treptată a inteligenței sociale și a abilității de comunicare, ce debilitează exprimarea gândurilor. Atacat de Maladia aceasta, Omul devine taciturn și pare cufundat în propriile gânduri. Devine mai degrabă interesat de tot soiul de Unelte și mecanisme. Îi stârnesc interesul al Doilea Război Mondial și biografiile oamenilor ceebri, cel mai adesea ale politicienilor și infractorilor. Abilitatea lui de a citi romane dispare aproape cu desăvârșire, autismul testosteronic perturbând înțelegerea psihologică a personajelor. Cred că Sperietoare suferea de această Maladie."

"Sunt de părere că psihicul uman a apărut cu scopul de a ne feri de adevăr. Nu ne îngăduie să observăm mecanismul. Psihicul este sistemul nostru imunitar -are grijă să nu înțelegem niciodată lumea înconjurătoare. Funcția lui este de a filtra informațiile, chiar dacă posibilitățile de înțelegere ale creierului nostru sunt uriașe. Pentru că erudiția este o povară imposibilă. Pentru că fiecare particulă a lumii, indiferent cât de mică, e alcătuită din suferință."