"[...] eu sunt mai șiret și până la urmă o să câștig, chiar dacă e să mor în temniță la optzeci și doi de ani, pentru că viața mea o să-mi aducă mai multă bucurie și pasiune decât o să aibă el vreodată în viața lui. Bănuiesc că a citit o mie de cărți și, din câte știu eu, e posibil să fi și scris câteva, dar eu știu cât se poate de sigur, la fel de sigur precum faptul că mă aflu aici, că ceea ce mâzgălesc eu acum e de un milion de ori mai valoros decât orice ar putea el să mânzgălească vreodată. Nu-mi pasă ce spun alții, ăsta e adevărul și el nu poate fi negat. Știu, atunci când vorbește cu mine și eu mă uit la moaca lui de armată, că eu sunt viu și el e mort. E la fel de mort ca un bolovan. Dacă ar alerga zece metri, ar muri pe loc. Dacă ar putea să pătrundă ceea ce se întâmplă în interiorul meu, ar muri din nou, surprins. În acest moment indivizi morți ca el au o poziție superioară față de indivizii ca mine, și sunt aproape sigur că așa va fi întotdeauna, dar chiar și așa, pe Dumnezeul meu, prefer să fiu ceea ce sunt -alergând întruna, spărgând magazine pentru un pachet se țigări și un borcan de gem-, decât să am o poziție superioară față de altcineva și să fiu mort din cap până-n picioare. Poate că imediat cum obții o poziție superioară față de cineva mori. Pe Dumnezeul meu, ca să spun această ultimă propoziție a fost nevoie de câteva sute de kilometri de alergat de cursă lungă."
