"Biblioteca mea este acum o povară. Cuprinde însemnările pe care mi-e teamă să nu le pierd înainte de a le folosi. Astfel, trebuie să aștern pe hârtie cele ce urmează. Apoi pot să mă debarasez de bibliotecă și să continui să mă despart de toate posesiunile lumești -cea mai mare umilință a bătrâneții.
O carte înseamnă libertate; prea multe cărți sunt un obstacol în calea cunoaștetii lumii. Nu mai poți vedea limpede când ai în minte un citat pentru orice priveliște care ți se dezvăluie ochilor.
Cărțile cu coperte cartonate sunt pentru firile sedentare. Am destul de puține, și încă și mai puține ediții princeps. Nimic care să impresioneze un bibliofil. Biblioteca mea constă în principal în ediții broșate roase, pline de însemnări făcute de-a lungul anilor. Dar pentru mine fiecare carte este prețioasă. Un buget mic te face să apreciezi cartea și să cumpănești cu mare grijă ce cumperi. N-am avut o slujbă full-time până la vârsta de cincizeci și trei de ani, apoi am avut mai multe la rând, uneori concomitent. Astfel că, la maturitate, am început să adun tot mai multe cărți, însă fiecare în parte însemna tot mai puțin pentru mine. Cu adevărat importante sunt volumele pe care le-am cumpărat cu decenii în urmă. Nu poți să le uiți așa cum nu poți să uiți niște prieteni vechi cu care ai pierdut legătura, cu toate defectele lor."