Carl Sagan -"Cosmos"

 

"Toate elementele Pământului, cu excepția hidrogenului și a unei părți de heliu, au fost gătite printr-un fel de alchimie stelară cu miliarde de ani în urmă în stele, dintre care unele se află astăzi la stadiul de pitice albe aproape invizibile, de cealaltă parte a galaxiei Calea Lactee. Nitrogenul din ADN-ul nostru, calciul din dinții noștri, fierul din sângele nostru, carbonul din plăcintele noastre cu mere au fost făcute în interiorul stelelor aflate în plin proces de colapsare. Suntem făcuți din pulbere de stele."

"Când gravitația este suficient de ridicată nu mai poate scăpa nimic, nici măcar lumina. Un astfel de loc este numit gaură neagră. Este ca un fel de motan cosmic Cheshire ce manifestă o indiferență enigmatică față de ceea ce îl înconjoară. Când densitatea și gravitația ating un prag suficient de ridicat, gaura neagră clipește și dispare din universul nostru. De aceea se numește gaură neagră: nici o lumină nu poate scăpa de ea. Este posibil ca în interiorul acesteia, datorită luminii capturate, lucrurile să manifeste o luminozitate atractivă. Chiar dacă o gaură neagră este invizibilă din exterior, prezența gravitațională a acesteia poate fi palpabilă. Dacă, într-o călătorie interstelară, nu ne deplasăm cu atenție am putea fi atrași în interiorul acesteia într-un mod irevocabil și corpul ne va fi întins în mod neplăcut formând un fir lung și subțire. Materia care s-ar concentra sub formă de disc în jurul găurii negre ne-ar oferi însă un spectacol de neuitat, în cazul improbabil în care am supraviețui acestei excursii."

"Când îmi ridic ochii către Soare, într-o secundă îmi trec prin ochi un miliard de neutrini. Desigur, nu sunt reținuți în retină, așa cum se întâmplă cu fotonii obișnuiți, ci își continuă drumul nederanjați prin capul meu. Partea curioasă este că dacă noaptea privesc către sol, în partea în care ar trebui să fie Soarele (dacă Pământul nu ar sta în cale), mi-ar trece prin ochi un număr aproape egal de neutrini, curgând prin acest Pământ interpus, care este tot atât de transparent pentru neutrini cum este un geam de sticlă transparent pentru lumina vizibilă."

W. Timothy Galwey -"The Inner Game of Tennis"

 

Amy Liptrot -"Luminile nordului"

 

"Pe lângã faptul cã renunțasem la alcool, programul de dezalcoolizare mã schimbase şi în alte feluri, reconfigurându-mi prioritãțile. Mã simțeam norocoasã cã mã rãsfãțasem cu acel tratament şi cã îi cunoscusem pe toți acei oameni trãzniți şi imprevizibili. Munca alãturi de oameni care abia puteau sã scrie şi sã citeascã, dar care se exprimau adesea cu o elocvență pe care o simțeam în carne, îmi fãcea preocupãrile mãrunte precum cele legate de gramaticã sã parã meschine şi obscure. Ascultând poveşti despre vieţi petrecute în închisoare, în spitale, în comunitãți nomade, în familii mari şi în Stepney Green am descoperit sfere ale existenței ce orbitau departe de absolvenții saturati de media care îşi vãrsau ofurile pe Twitter. Vechii mei prieteni acum pãreau diferiți, plimbându-se între aceleaşi baruri şi petreceri, discutând despre aceleaşi subiecte. Scuzã-mã puţin, cât îmi fac creierul zob.

Nu am plâns niciodatã pe bicicletã şi, pentru a ieşi din casã, pedalam îndelungat prin oras şi prin trecutul meu."

"Dupã ce m-am lãsat de bãut, am luat pentru o vreme un medicament numit Campral, prescrus pentru a mã ajuta cu pofta. Dar niciun medicament nu îți poate stinge setea cu adevãrat profundã. Nu tânjesc dupã alcool în sine, ci dupã efectul pe care îl are asupra mea; vreau sã mã simt usoarã. Problema mea nu e una fizicã. Si chiar dacã aş reuşi sã scap de poftã, întrebarea rãmâne: de ce am avut aceastã nevoie şi cu ce aş putea umple golul pe care îl lasã în urmã."

"Sfidând aceastã nemulțumire, îmi organizez propria formã de terapie prin plimbãri lungi, înotând în marea rece şi citind ziare vechi cu meticulozitate. Invãț sã identific şi sã savurez libertatea: libertatea de mişcare, lipsa constrângerilor nocive. Inlocuiesc golul cu noi cunoştințe şi momente pline de frumusețe. Gândurile periculoase vor continua sã aparã, iar când apar mi se pare cã aşa mã voi simți mereu, dar trebuie sã las aceste pofte sã vinã şi sã treacã uşor. Nu trebuie sã le încurajez sau sã le las sã crească."