Varful Moldoveanu

Intrucât anul acesta suntem nevoiţi sã ne petrecem vacanţele pe meleaguri românești am decis sã ne satisfacem o fiţã și sã ne încercãm puterile cu Vârful Moldoveanu. Rezumat dacã nu aveţi chef sã citiţi tot: cu excepţia ultimelor 15 min (dus), traseul nu este foarte complicat, însã este luuuuung.

Noi am hotãrât sã urcãm din orașul Victoria (asta pentru cã ni s-a pãrut cã Bâlea este prea mainstream; dar e frumos, dacã aveţi douã mașini, sã urcaţi de la Bâlea și sã coborâţi la Victoria).
București-Victoria: 4 ore 30 min sâmbãtã dimineaţa (cu mers lejer; oricum în localitãţi pe ruta aceasta toatã lumea merge cu sub 70 km/h și nici nu aveţi cum sã depãșiţi).
In Victoria este destul de simplu pentru cã marcajul (cruce roșie) apare încã de pe șosea (important este sã nu rataţi indicatorul spre Victoria din DN; apoi drumul merge drept pânã la combinat, unde este indicator spre dreapta înspre cãtunul Sumerna).

Drumul spre cãtun este relativ prost, dar nu dezastruos. In cãtun, vã puteţi lãsa mașina undeva pe marginea drumului (de preferat cât mai aproape de intrarea pe drumul forestier care e lung cât o zi de post). Noi am plecat din cãtunul Sumerna pe traseu la 10:30 dimineaţa. Traseul este trecut la 6 ore -cruce roșie. Noi am fãcut 8, dar suntem niște urcãtori pe munte foarte lenţi.

La început este un drum forestier (lung lung lung), apoi se urcã prin pãdure (dacã a plouat recent, traseul este cumva albia unui pârâu; noi nu am avut bocanci impermeabili, dar am avut șosete de schimb și era oricum foarte clad; dar sã știţi cã nu veţi scãpa uscaţi pentru cã sigur treceţi prin vreun râu mic pe traseu).

Dupã 6 ore noi am ajuns la cabana Turnuri. Dacã nu vreţi sã mai urcaţi puteţi dormi și aici. Cabanierul este tare simpatic, iar paturile sunt la 35 de lei bucata. Preţurile la mâncare / bãuturã sunt destul de mari, dar având în vedere cã produsele sunt urcate aici și la cabana Podragu cu mãgãrușii, asta e [o bere/o cola este 10 lei, porţia de ciorbã, tot 10, cafea nu au decât instant și în general lucrurile costã 10 lei –mai puţin un ceai care e 3 lei].

 Dacã mai aveţi energie, puteţi urca pânã la cabana Podragu. Acesta este un urcuș mai susţinut decât cel prin pãdure. Sus, sâmbãtã la 6:30 seara noi am mai gãsit doar paturi la 55 de lei, iar cei care au ajuns dupã 8 au dormit în sala de mese (le-au dat izoprene și pãturi cei de la cabanã). Cabana este curatã, chiar dacã paturile nu sunt foarte confortabile. Dar, având în vedere circumstanţele, este mai mult decât ok sã rãmâi acolo peste noapte. 

A doua zi dimineaţa noi am plecat spre vârf pe la 8. Ne-am speriat niţel când ne-am trezit pe la 6 pentru cã era o ceaţã destul de urâtã, dar s-a înseninat acceptabil destul de repede.

Urcușul pânã pe creastã este cam abrupt, dar o datã ce sunteţi sus este mult mai simplu. Singurul lucru care îţi mai face probleme este vântul (care poate fi destul de puternic) și ceaţa care îţi furã priveliștea. Noi am avut norocul sã nu prindem deloc ploaie, ceea ce ar fi complicat lucrurile considerabil. Fãrã ploaie, doar cu vânt și ceaţã, traseul este abordabil. Am întâlnit pe traseu și oameni trecuţi de 65 de ani și copii, deci nu este un urcuș foarte dificil.

Priveliștile (dacã le apuci) sunt deosebit de frumoase. Pe creastã mai este o porţiune cam dificilã, de trecut pe pietre, unde, dacã te întâlnești cu lume din sens opus, se face coadã, apoi urmeazã un urcuș foarte abrupt spre vârful Viștea, unde este indicatorul de 15 min. spre Moldoveanu. Aceasta este porţiunea de traseu cea mai dificilã, dar chiar nu puteai urca atât de simplu pe cel mai înalt vârf din România. Pe vârf noi am avut o ceaţã cruntã, dar ne-am consolat cu faptul cã am ajuns pânã acolo.

La întoarcere am mai rãtãcit pe creastã pentru cã ne-am fi întors la cabanã prea devreme și nu-și avea sensul (traseul a durat cam 6 ore).
 La coborâre pânã în Victoria ne-a luat 6 ore.