O altã carte scrisã de Vonnegut despre cât de nemernici suntem noi ca specie. Dar într-un mod foarte amuzant, desigur. "Cat’s Craddle" atacã multe dintre credinţele noastre religioase, politice, știinţifice și ne aratã cât de [amuzant de] absurde sunt.
Ceea ce la început pare încercarea naratorului, John, de a aduna amintirilor copiilor lui Felix Hoenikker, inventatorul bombei atomice, într-o carte intitulatã "The Day the World Ended", se dovedește a fi mai apoi o incursine într-o nouã religie, Bokononism, fondatã în mod deschis pe minciuni, și descoperirea compusului chimic ice-9, cu urmãri apocaliptice în haotica insulã San Lorenzo.
Deși prostia umanã dã naștere la multe episoade hilare în roman, substratul rãmâne unul destul de serios, Vonnegut sugerându-ne cã ar fi bine sã pãstrãm o atitudine criticã faţã de unele aspecte religioase, sociale, politice propuse ca valori de necontestat.
Dacã cineva este nevinovat și ingenuu la nivel personal, aceasta nu îl absolvã de vina neimplicãrii pentru a împiedica dezastre politice sau știinţifice sã se producã în jurul lui. Trãim într-o perioadã istoricã în care suntem nevoiţi sã cãutãm sã înţelegem consecinţele actelor la care suntem spectatori și sã intervenim atunci când ele devin nocive.
Metafora leagãnului pisicii (acel joc în care o aţã este încurcatã sub diverse forme între degetele de la cele douã mâini) sumarizeazã lipsa de sens a multor idei preluate de-a gata din moralã, religie, politicã:
"No wonder kids grow up crazy. A cat's cradle is nothing but a bunch of X's between somebody's hands, and little kids look and look and look at all those X's . . .
No damn cat, no damn cradle."
Aceste iluzii și minciuni conteazã atât timp cât nu ne dezumanizeazã, cât nu ne duc la comiterea de atrocitãţi, cât ne fac mai buni, mai cooperanţi, mai toleranţi. Altfel, ar fi bine sã le ocolim și sã le relevãm ca dãunãtoare atunci când le observãm la alţii.
miercuri, 10 august 2016
marți, 2 august 2016
Alexandru Maruseac -"285 de zile in cautarea verii"
O carte de cãlãtorie scrisã de oameni obișnuiţi care au decis sã-și facã un cadou din cãlãtoria din Alaska pânã în Argentina cu motocicleta. Cu preocupãri normale (cum ar fi chibzuirea banilor, gãsirea unui loc de dormit ieftin, sigur și confortabil) și cu uimirea fireascã în faţa minunilor umane și geografice întâlnite pe drum. Cartea este plinã (așa cum se și cuvine) de poze, iar cei doi pe o motocicletã au un entuziasm și o curiozitate molipsitoare, ei gustând din plin cãlãtoria, fãrã a viza doar bifarea traversãrii continentului american de la nord la sud.
Câteva detalii din carte ca sã vã deschid apetitul de a împãrtãși experienţele lor:
-Alaska Highway a fost fãcutã de americani în cel de-al doilea rãzboi mondial [2.500 km] în doar 8 luni și a fost intenţionat proiectatã cu multe curbe pentru a fi greu de bombardat;
-tot pe Alaska Highway au întâlnit un accident mai ciudat: un motociclist a lovit un urs;
-și, cum Alaska este o regiune care-mi place mie foarte mult, vã mai spun cã, dacã sunteţi încolţiţi de unul din incendiile de pãdure care se deplaseazã cu 70-80 km/h, singura voastrã salvare este sã vã bãgaţi într-un lac unde va trebui sã suportaţi vecinãtatea celorlalte animale din pãdure care știu sã înoate –elani, urși etc.
-veţi descoperi cum s-au dat cu placa pe cenușa unui vulcan din Nicaragua;
-cei doi au vãzut ecluzele Canalului Panama;
-și-au petrecut Crãciunul la un restaurant românesc, cu colinde, sarmale și tot tacâmul în Ecuador;
-aflaţi cã numele Quechua este, de fapt, adecvat pentru incași; Inca este numele dat doar familiei regale.
Optimismul și încrederea în oameni care te ajutã chiar dacã ai apãrut la ei în ţarã de la zeci de mii de kilometri distanţã și nu le vorbești limba foarte bine respirã din întreaga carte. Necunoscuţi care te iau la ei în mansardã pentru cã nu gãsești un hotel ca lumea, strãini care se abat din drumul lor pentru a te însoţi în excursii mai dificile, acest ajutor pe care oamenii sunt dispuși sã ţi-l dea, necondiţionat și gratuit, este una din lecţiile cele mai frumoase pe care ţi le poate arãta o astfel de cãlãtorie de 17.000 + km.
Câteva detalii din carte ca sã vã deschid apetitul de a împãrtãși experienţele lor:
-Alaska Highway a fost fãcutã de americani în cel de-al doilea rãzboi mondial [2.500 km] în doar 8 luni și a fost intenţionat proiectatã cu multe curbe pentru a fi greu de bombardat;
-tot pe Alaska Highway au întâlnit un accident mai ciudat: un motociclist a lovit un urs;
-și, cum Alaska este o regiune care-mi place mie foarte mult, vã mai spun cã, dacã sunteţi încolţiţi de unul din incendiile de pãdure care se deplaseazã cu 70-80 km/h, singura voastrã salvare este sã vã bãgaţi într-un lac unde va trebui sã suportaţi vecinãtatea celorlalte animale din pãdure care știu sã înoate –elani, urși etc.
-veţi descoperi cum s-au dat cu placa pe cenușa unui vulcan din Nicaragua;
-cei doi au vãzut ecluzele Canalului Panama;
-și-au petrecut Crãciunul la un restaurant românesc, cu colinde, sarmale și tot tacâmul în Ecuador;
-aflaţi cã numele Quechua este, de fapt, adecvat pentru incași; Inca este numele dat doar familiei regale.
Optimismul și încrederea în oameni care te ajutã chiar dacã ai apãrut la ei în ţarã de la zeci de mii de kilometri distanţã și nu le vorbești limba foarte bine respirã din întreaga carte. Necunoscuţi care te iau la ei în mansardã pentru cã nu gãsești un hotel ca lumea, strãini care se abat din drumul lor pentru a te însoţi în excursii mai dificile, acest ajutor pe care oamenii sunt dispuși sã ţi-l dea, necondiţionat și gratuit, este una din lecţiile cele mai frumoase pe care ţi le poate arãta o astfel de cãlãtorie de 17.000 + km.
Etichete:
Carti,
non-fiction,
Romania,
scriitori barbati
Abonați-vă la:
Postări (Atom)