sâmbătă, 18 martie 2017

Andrei Ruse -"Soni"

O carte uşor de citit (deşi subiectul v-ar putea lãsa o altã impresie) despre cum o tânãrã (Soni, deisgur), suferind de cancer în stadiu terminal, încearcã sã-şi trãiascã ultimele luni din viaţã într-un mod în care sã simtã cã a pierdut cât mai puţin din existenţã. Ceea ce presupune mult sex şi droguri. Stilul este unul degajat, realist, fãrã nici o teamã de a pune pe hârtie cuvinte altfel considerate tabu. Soni este o fatã cultã, cãreia nu-i este fricã de experienţe neconvenţionale şi care, cu sprijinul mamei, al celei mai bune prietene şi a oamenilor pe care îi cunoaşte în frenezia ei de a nu rata nimic din viaţã, reuşeşte sã transmitã o împãcare sincerã şi nelacrimogenã cu o situaţie limitã. O carte foarte bunã de recomandat adolescenţilor.

"Capitolul 1
Moartea nu se pune la întreţinere
A doua zi totul s-a întors pe dos. Dimineaţa a fost unul dintre acele momente în care nu ai voie, sub nici o formã, sã fii singur. Tocmai atunci, când orice prezenţã omeneascã, pânã şi sforãitul sâcâitor al Danei, m-ar fi fãcut sã mã simt mai puţin bolnavã, m-am trezit singurã."

2 comentarii:

  1. Banuiesc ca ai citit "Prins" de Petru Popescu, carte celebra in unele cercuri din Romania inceputului de ani '70 - in care se relateaza la persoana I o drama similara, prima carte care (in vacanta dintre a 10 si a 11-a) m-a stupefiat: cum de la noi aparuse un asa roman si eu nu stiam? Sigur, acolo cred ca e putin diferit totusi, istorisirea se intinde pe mai multe luni, aproape 1 an (dupa cate retin) si in cea mai mare parte personajul/narator se simte relativ normal. Dupa multi ani, intr-un interviu autorul a dezvaluit ca scrierea cartii a fost determinata de drama similara traita de catre fratele sau.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu l-am citit pe Petru Popescu. Nici nu as putea spune ca ma pasioneaza subiecte dintr-astea cu tenta realisto-medicala. Am citit "Soni" ca sa mai vad carti dintr-astea noi care le-ar putea placea adolescentilor din ziua de azi.

    RăspundețiȘtergere