Augusten Burroughs -"Running with Scissors"

Scrisã sub forma unei autobiografii, "Running with Scissors" se întoarce în America anilor '70 unde limitele sunt constant puse sub semnul întrebãrii în numele redefinirii unei normalitãţi mai largi în care împlinirea ca individ este mai importantã decât regulile morale, sentimentul familiei, grija pentru ceilalţi de care ar trebui sã fii responsabil, ideea de maturitate.
Dupã o copilãrie în care "Who’s Afraid of Virginia Woolf" este filmul cel mai apropiat pentru a descrie relaţia nevroticã a pãrinţilor sãi, Augusten trece prin divorţul acestora în pragul adolescenţei, dupã care lucrurile o iau razna de-a dreptu’. Maicã-sa ajunge sã facã baie în cioburi de sticlã şi-şi descoperã lesbianismul (printre multe altele). El se mutã în casa psihiatrului mamei unde gãseşte o familie chiar mai ciudatã decât a lui (mergând de la joaca de-a electroşocurile a copiilor pânã la relaţia homosexualã la limita violului pe care minorul Augusten o are cu un pacient al doctorului Finch), renunţã la şcoalã dupã o tentativã de sinucidere înscenatã cu ajutorul mamei sale şi-şi pierde timpul cu una din fiicele doctorului, Natalie, o fire la fel de disfuncţionalã ca el (ceea ce nu mirã pe nimeni în contextul descris în carte).
In toatã aceastã nebunie, soluţia gãsitã de Burroughs este umorul, unul destul de negru pe alocuri având în vedere haosul moral, psihic, comportamental în care este aruncat sãracul copil. Tinând cont de mediul în care a crescut, faptul cã a ajuns un adult funcţional apare ca un miracol.

Inceputul:
"My mother is standing in front of the bathroom mirror smelling polished and ready; like Jean Nate, Dippity Do and the waxy sweetness of lipstick. Her white, handgun-shaped blow-dryer is lying on top of the wicker clothes hamper, ticking as it cools. She stands back and smooths her hands down the front of her swirling, psychedelic Pucci dress, biting the inside of her cheek.
'Damn it', she says, 'something isn’t right.' "