"Vedeam bine oamenii din jurul meu, vedeam bine inutilitatea şi plictiseala cu care îşi consumau viața, fetele tinere în grădină râzând stupid; negustorii cu privirile şirete şi pline de importanță, necesitatea actoricească a tatălui meu de a-şi juca rolul de tată; oboseala cruntă a cerşetorilor adormiți în unghere murdare; toate acestea se confundau într-un aspect general şi banal, ca şi cum lumea, aşa cum era, aştepta de mult în mine, construită în forma ei definitivă, şi eu, în fiecare zi, nu făceam alta decât să-i verific conținutul învechit în mine."
"Carnea proaspătă strălucea catifelată ca petalele unor trandafiri monstruoşi, hipertrofiați. Zorile se făcură albastre ca oțelul; dimineața rece cânta cu un sunet profund de orgă. Caii de la căruțe priveau oamenii prin ochii lor veşnic înlăcrimați; o iapă dete drumul pe caldarâm unui şuvoi fierbinte de urină. În balta, pe alocuri înspumată, pe alocuri clară, cerul se oglindea adânc şi negru."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu