Complexitate temporală:1/5
Personaje:3/5
Te pune pe gânduri:2/5
Bonus: detalii savuroase
Michel Chabon scrie după o rețetă clară, astfel încât cititorul poate fi sigur că are parte de un material bine construit, cu acțiune ritmată, cu personaje transparente, deşi suficient de complexe; totul este dinamic, dar totul este şi descris şi explicat, iar elementul surpriză vine la fix pentru a opri tensiunea să se acumuleze peste limita suportabilității şi confortabilului.
"Unchiul Hertz a fost întotdeauna omul cel mai competent şi mai sigur de sine pe care l-a cunoscut Landsman -fără asperități, ca un avion origami, rapid ca o agrafă de hârtie îndoită cu precizie, imun la turbulențe. Precis, metodic, imperturbabil. Au existat mereu pete de umbră, momente când n-a mai gândit limpede sau a devenit violent, dar au fost reținute în spatele zidului de aventuri indiene misterioase, ascunse dincolo de Linie, aşa cum procedează un animal care-şi şterge urmele."
Acestea ar trebui să ducă la o carte mediocră, numai că aici intervine umorul unic al lui Chabon care aduce detalii savuroase şi creează unele dintre cele mai neaşteptate imagini din literatură. In principiu, e un roman polițist clasic. In particular, este o satiră extravagantă.
"Rămâne lângă fereastră, privind cerul -un mozaic din cioburile a o mie de oglinzi, puse unul lângă altul, fiecare într-o nuanță diferită de gri. Cerul de iarnă din Alaska de sud-est e un Talmud al cenuşiului, un comentariu inepuizabil la o Tora din nori de ploaie şi lumină muribundă."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu