"Am constatat adesea cã oamenii se îmbolnãvesc de nervi atunci când se multumesc cu rãspunsuri insuficiente sau false la întrebãrile vietii. Ei cautã pozitie, cãsãtorie, reputatie, succes exterior si bani si rãmân nefericiti si nevrotici, chiar dacã au obtinut ce cãutau. Asemenea oameni sunt înclestati de obicei într-o prea mare îngustime spiritualã. Viata lor n-are destul continut, n-are sens. Dacã pot evolua cãtre o personalitate mai cuprinzãtoare, de cele mai multe ori le dispare si nevroza. De aceea, ideea de dezvoltare a avut pentru mine de la bun început cea mai mare însemnãtate.
Majoritatea pacientilor mei nu consta din oameni credinciosi, ci din oameni care îsi pierduserã credinta. La mine veneau "oile rãtãcite". Omul credincios are si azi prilejul sã trãiascã în bisericã simbolurile. Sã ne gândim la evenimentul slujbei, al botezului, al imitatio Christi si la multe altele. Dar a trãi si a simti astfel simbolul presupune participarea vie a credinciosului, iar ea lipseste foarte des omului din ziua de azi. In asemenea cazuri ne vedem siliti sã observãm dacã inconstientul nu produce spontan simboluri care înlocuiesc ceea ce lipseste."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu