"Geneticienii au observat că, în mod curios, oricare doi oameni au ADN-ul aproape identic. În schimb, între doi cimpanzei sunt mai multe diferențe genetice decât am găsi la întreaga populație umană. O explicație matematică a acestui fenomen ar fi supoziția potrivit căreia, în momentul exploziei, cei mai mulți oameni au pierit, rămânând doar câțiva -cam două mii. Într-un mod remarcabil, acești indivizi murdari și jerpeliți aveau să devină Adamii și Evele ancestrale care vor popula în cele din urmă întreaga planetă. Noi, toți, suntem aproape niște clone unii pentru alții, frați și surori coborâți dintr-un grup minuscul de oameni viguroși, care ar fi încăput lejer în sala de dans a unui hotel modern. [...]
Mi-am amintit de asta în 1992, când am auzit știrea uluitoare potrivit căreia, pentru prima dată, s-a descoperit o planetă aflată pe orbita unei stele îndepărtate. Cu această descoperire, astronomii puteau dovedi că există planete dincolo de sistemul nostru solar. Aceasta a fost o schimbare de paradigmă importantă pentru înțelegerea universului. Dar următorul pasaj din știre m-a întristat: această planetă se afla pe orbita unei stele moarte, un pulsar, care explodase într-o supernova, omorând probabil tot ce ar fi putut să trăiască pe acea planetă. Nicio făptură vie cunoscută de știință nu poate rezista la explozia nimicitoare de energie nucleară a unei stele apropiate.
Apoi mi-am imaginat o civilizație pe acea planetă, conștientă că steaua-mamă urma să moară, trudind cu febrilitate să asambleze o armada uriașă de nave spațiale care să transporte populația spre un alt sistem stelar. [...]
Este la fel de inevitabil ca legile fizicii faptul că într-o zi omenirea se va confrunta cu un tip de eveniment capabil să-i provoace extincția. Dar vom avea noi, la fel ca strămoșii noștri, ambiția și hotărârea de a supraviețui și chiar de a prospera?
Dacă am trece în revistă toate formele de viață care au existat vreodată pe Pământ, de la bacteriile microscopice la pădurile impunătoare, de la dinozaurii greoi la oamenii întreprinzători, am constata că peste 99,9% dintre ele au dispărut. Aceasta înseamnă că extincția este norma, că șansele ne sunt deja exgtrem de potrivnice. [...] Milioane de specii au apărut înaintea noastră, au avut perioada lor de glorie și apoi, după o perioadă de declin, au dispărut. Asta este povestea vieții. [...]
Istoria grandioasă a vieții pe Pământ ne arată că, în confruntarea cu un mediu ostil, organismele pot avea una din trei sorți posibile. Pot părăsi mediul, se pot adapta la acesta sau vor muri. Dar, dacă privim suficient de departe în viitor, ne vom confrunta în final cu un dezastru atât de mare, încât adaptarea va fi practic imposibilă. Ori părăsim Pământul, ori pierim. Nu există altă variantă."
"Ideea de a exploata resursele de pe asteroizi nu este chiar atât de absurdă pe cât ar putea să pară. De fapt, cunoaștem o mulțime de lucruri despre compoziția lor deoarece unii dintre ei au lovit Pământul. Ei sunt formați din fier, nichel, carbon și cobalt, dar conțin și cantități semnificative de pământuri rare și metale prețioase cum ar fi platină, paladiu, rodiu, ruteniu, iridiu și osmiu. Aceste elemente se găsesc în stare naturală și pe Pământ, dar sunt rare și foarte scumpe. Pe măsură ce rezervele de pe planeta noastră se vor epuiza în următoarele decenii, va deveni convenabil să le aducem din centura de asteroizi. Iar dacă putem devia un asteroid astfel încât să se înscrie pe orbita lunară, vom putea să-i valorificăm resursele după bunul nostru plac."
"Fizicienii cred că în momentul Big Bangului universul se afla într-o simetrie perfectă și că existau cantități egale de materie și antimaterie. Dacă așa ar fi stat lucrurile, anihilarea dintre cele două ar fi fost perfectă și completă, iar universul trebuia să fie acum alcătuit din radiație pură. Și totuși iată-ne aici, făcuți din materie, care nici n-ar mai trebui să existe. Însăși existența noastră sfidează fizica modernă.
Încă nu am reușit să aflăm de ce există mai multă materie decât antimaterie în univers. Doar zece miliardimi din materia originară a universului timpuriu a supraviețuit acestei explozii, iar noi facem parte din ea. Potrivit teoriei principale, simetria perfectă dintre materie și antimaterie din momentul Big Bangului a fost tulburată de ceva, dar nu știm ce-a fost. Un Premiu Nobel îl așteaptă pe cel care va rezolva această problemă."
