Mircea Nedelciu -"Tratament fabulatoriu"

 

"O societate de câteva zeci de membri, închisă din punct de vedere economic, cu principii de funcționare ce păreau a fi viabile, dar cu o greșită priză la timp, cu imposibilitatea de a atinge prezentul, iată ce credeam că există la numai câțiva kilometri de locul meu nou de muncă. Numai că, în timp ce mâncam, o neplăcută senzație de aer înghițit din cauza gustului de friptură condimentată pe care îl avea își făcea loc. Inconsistența acelui ospăț foarte bun la gust, foamea care îmi chinuia mai departe stomacul, amețeala pe care credeam ca mi-o producea țuica lor cu gust de fructe uscate păreau înrudite de aproape cu inconsistența imaginii despre lume în absența cuvintelor, cu starea nefirească în care mă aflam de fiecare dată când nimeream la conac." 

"Si uriașa cantitate de fantezie, își zice, pe care o consumă cu toții pentru a-și da impresia că nu le e frică de nimic, nici din afară, nici dinlăuntrul lor. Jocurile de canastă, înghițitura de coniac bun la ore fixe ale singurătății de după-amiaza, hainele de bună calitate îmbrăcate la petreceri, halatele moi, după baie, pipele de import, mustața cănită, jocul de bridge, pockerul pe sume mari și pe întâlniri tensionate, vocea îngroșată în luările de cuvânt în cadrul oficial, sportul de duminică, excursia, croșetatul, omorîtul timpului e forma cea mai disperată a încercării de a îndepărta spaimele mărunte și sâcâitoare. Dar pe mine de ce nu mă cred când încerc să le spun că marea veselie ce-i cuprinde adesea, la cererea lor, firește, nu e decât rezultatul acestei spaime provocate de un fenomen meteo cu nume necunoscut, fenomenul Luca ar trebui să i se spună? Ei îl simt în aer și, în loc să-l analizeze serios și să ia apoi măsuri de apărare, își cumpără băutură, mâncare din belșug, pun muzică, își dau întâlniri, dansează, flirtează, joacă tot felul de năzbâtii infantile, se relaxează, chipurile, neacceptând că sunt de fapt victime ale unei subtile infiltrări de lașitate în sufletul lor și că, după aceea, urmările catastrofale devin imposibil de înlăturat. De aici până la crima cea mai abjectă nu mai e decât un pas [...]"