Orașul vizitat nu este unul foarte faimos: Cincinnati.
Iar șocul cultural a fost
foarte mare. E adevãrat cã m-am acomodat cât de cât într-o sãptãmânã, dar
impresia a rãmas foarte puternicã.
Ce m-a marcat foarte mult a
fost cã orașul este pustiu și abandonat. Clãdirile sunt în paraginã, cu lemne
bãtute în cuie în locul ușilor și ferestrelor. Pe strãzi bântuie negri care nu
aratã deloc prietenos (cel puţin așa mi s-a pãrut când i-am vãzut prima datã),
îmbrãcaţi cam cum vedem prin filme sau pe National Geographic cu gãștile de
cartier, mulţi oameni fãrã adãpost, cerșetori, drogaţi (pentru aceste categorii
culoarea nu mai este relevantã).
Oamenii se poartã cam ca la
noi pe la ţarã. Te salutã pe stradã, te întreabã ce mai faci. Dacã privești
cumva pe cineva în ochi, imediat trebuie sã începi o discuţie. Cu persoanele de
culoare am avut ceva probleme în a înţelege ce spun.
Este esenţial sã ai o mașinã
(eu nu am avut și i-am șocat pe câţiva când le-am explicat cã merg pe jos).
Uneori nu ai nici mãcar trotuar, ești nevoit sã improvizezi. Este plin de
parcãri (în principal goale), dar sunt foarte colorate, cu graffiti
interesante.
Albii nu stau în oraș, ci în
suburbii. Vin doar sã lucreze în clãdirile imense de birouri, apoi se urcã
repede în mașinã și se înghesuie pe autostrãzi cãtre case. Strãzile sunt mult
mai proaste ca în România, au strãzi în principal cu sens unic și cu vreo 3-4
benzi pe sens, iar virajele la dreapta pot fi executate oricând (chiar și la
culoarea roșie a semafoarelor), dând prioritate celor în drept, ceea ce este o
chestie cu cap aș zice.
Se fac tot felul de
festivaluri în aer liber unde albii vin tot cu mașinile lor, le parcheazã fix
în locul unde au treabã, apoi se urcã imediat în ele și se întorc acasã, în
suburbii bineînţeles.
Suburbiile aratã așa cum le știm
noi din filme: case mari, cu peluzã în faţã, cu backyard unde se adunã
vecinii la barbecue, toatã lumea cunoaște pe toatã lumea și vine la o bârfã
micã dacã te vede pe-afarã. Mi-a plãcut cã e plin de animale : pisici
vagaboande, veveriţe, iepuri, cãprioare, tot felul de alte rozãtoare.
Steagul american este arborat peste tot, în faţa multor case.
“Simbolul” orașului este porcul. Si vikingii, dar pe asta recunosc cã nu prea am înţeles-o. Deși oamenii
sunt vorbãreţi și sociabili, e dificil sã obţii rãspunsuri la întrebãri mai delicate (de ce sunt atâtea clãdiri goale, unde locuiesc toţi negrii ãia în orașul
pustiu, de ce sunt lucrurile atât de separate între rase diverse, de ce sunt
vikingii asociaţi cu Cincinnati, de ce multe case au un afiș pe ușa de la
intrare din faţã care îi îndeamnã pe vizitatori sã foloseascã ușa lateralã
etc.)
Am fost la un meci de
baseball. Nu este propriu-zis un sport. Este o ocazie de a ieși în oraș. Pãrinţii
își aduc copiii, unii foarte mici, toţi mãnâncã, beau, se rãsfaţã. Un meci
dureazã cel puţin 3 ore și regulile sunt relativ complicate. Dar nimeni nu vine
acolo pentru sportul în sine. Vin pentru socializare. Iar preţurile la bere
sunt foarte mari (10$).
In concluzie, America e o ţarã pentru cei care vor bani
și familie. Acestea sunt singurele douã valori care fundamenteazã stilul de viaţã al americanilor. Le place sã
trãiascã bine, sã aibã de toate (mașini, șeminee, vacanţe la mare, de preferat
în Florida etc.), sã fie fericiţi cu familia acasã și pentru toate acestea îi
sunt recunoscãtori Americii, ceea ce îi face foarte patrioţi. Si cam atât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu