Mã strãduiesc sã îl înţeleg pe Mishima încã de când i-am citit tetralogia “Sea of Fertility”. Deși stilul m-a hipnotizat întotdeauna, nu aș putea spune cã îi înţeleg 100% ideile din romane. “The Sailor Who Fell from Grace With the Sea” cred cã este cea mai accesibilã care a lui. Este plasatã în Japonia de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, într-un port, loc foarte potrivit pentru a sublinia o serie de constraste care dominã romanul (de altfel structurat și formal în douã pãrţi : varã și iarnã) : mare/uscat, singurãtate/camaraderie, rãzvrãtire / domesticire, integritate/compromis.
Mishima le folosește pe cele 3 personaje principale pentru a contura anumite atitudini tipice faţã de viaţã : marinarul Ryuji, disciplinat, liber, care viseazã la momentul când își va dovedi superioritatea faţã de ceilalţi prin calitãţile sale deosebite, tânãra vãduvã cosmopolitã Fusako care îl îmblânzește pe distantul și singuraticul Ryuji, implicându-l într-o relaţie romanticã și comercialã prin asocierea lui în conducerea magazinului de obiecte rafinate europene pe care îl deţine ("…with each new day, another of the fulsome odors of shore routine adhered to the sailor : the odor of home, the odor of neighbors, the odor of peace, odors of fish frying and pleasantries and furniture that never budged, the odor of household budget books and week-end excursions … all the putrid odors landsmen reek of, the stench of death"), și fiul acesteia, adolescentul Nurobo care, împreunã cu gașca lui, este în cãutarea obiectivitãţii supreme și se revoltã împotriva lumii adulţilor pe care o considerã ipocritã și sentimentalã ("He never cried, not even in his dreams, for hardheartedness was a point of pride. A large iron anchor withstanding the corrosion of the sea and scornful of the barnacles and oysters that harass the hulls of ships, sinking polished and indifferent through heaps of broken glass, toothless combs, bottle caps, and prophylactics into the mud at harbor bottom –that was how he liked to imagine his heart. Someday he would have an anchor tattooed on his chest").
Este cumva imaginea a ceea ce poate fi consideratã decadenţa Japoniei din acele timpuri : lipsitã de glorie, dar în plinã ascensiune economicã, prinsã în nebunia consumerismului, ingratã faţã de rãdãcinile sale, faţã de tradiţii și siguranţa propriei supremaţii, victimã a modelului de bogãţie și frumuseţe propus de Occident. Fusako poartã kimono doar în intimitatea dormitorului pentru a-l ademni pe Ryuji. Nurobo nu numai cã refuzã orice compromisuri, dar se dedicã și pedepsirii celor care, asemenea lui Ryuji, abdicã de la idealul de perfecţiune masculinã în accepţiunea japonezã clasicã. Opţiunile sunt clare : moarte moralã prin subordonarea la valorile vestice de confort economic și domestic sau moarte fizicã, violentã, prin reafirmarea idealurilor Japoniei tradiţionale.
"Real danger is nothing more than just living. Of course, living is merely the chaos of existence, but more than that it’s a crazy mixed-up business of dismantling existence instant by instant to the point where the original chaos is restored, and taking strength from the uncertainty and the fear that chaos brings to re-create existence instant by instant."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu