Cristina Nemerovschi -Ani cu alcool si sex

Mai sunt întrebãri din alea idioate cu care este plãcerea ta vinovatã. Dacã mi-ar fi pusã aceastã întrebare în legãturã cu cãrţile pe care le citesc și nu aș putea înjura persoana respectivã (cu vârsta și banii primiţi , am început sã fac tot mai multe compromisuri, la naiba), aș spune Cristina Nemerovschi și apoi m-aș simţi vinovatã cã am folosit-o în aceastã posturã ingratã. Pentru cã ea chiar știe sã scrie, romanele ei se încheagã frumos, construiește personaje interesante și amuzante și are curajul sã abordeze un stil de viaţã controversat care pune sincer sub semnul întrebãrii multe ipocrizii și idei primite de-a gata din societatea noastrã cu pretenţii de puritate și omenie mult prea exagerate ca sã fie autentice.

Deși mi-a plãcut mai mult “Sânge satanic” pentru nostalgia și deprimarea lui M. în momentul în care ajunge imperceptibil sã se distanţeze de libertatea și nepãsarea tinereţii, fãrã a gãsi ceva viabil și mulţumitor de pus în loc, oprindu-se temporar în suspendarea nici unei alegeri, am râs din toatã inima mai tot timpul cât am citit “Ani cu alcool și sex”. Si mi-am gãsit un nou personaj preferat, A., cel care ia viaţa în mod firesc, cu ajutorul a suficient de mult alcool și a oamenilor de care are nevoie ca sã nu se deprime.

Ce nu m-a convins pe mine a fost jurnalul Elavacii, caricaturizatã prin unele exagerãri care, din punctual meu de vedere, sunt prea mult pentru o persoanã cu un mod conformist de a gândi și de a trãi care deja pare searbãd și trist în comparaţie cu revolta, inocenţa și firescul lui A., M., B. &co. Si chiar acea nuanţã de compãtimire stârnitã de imaginea de victimã educaţionalã și socialã a Elavacii a fost pentru mine tot artificialã, un fragment care nu și-a gãsit locul în carte.

Chiar dacã mai puţin complex și analtic decât "Sânge satanic", lãsând la o parte greșelile de tipar peste care am trecut cu stoicism, am râs temeinic la multe episoade din "Ani cu alcool și sex", mi-am adus aminte de nebuniile pe care și eu le fãceam când eram tânãrã și a fost un bun prilej de discuţie la bere cu prietenii apropiaţi despre ce tâmpenii mai fãceau în verile cu Vamã.